Agenție de publicitate Iași | Marketing Online

  • Acasa
  • Despre noi
  • Servicii
    • Site de prezentare
    • Magazin online
    • Facebook Ads
    • Google Ads
    • Administrare Facebook
    • Administrare Instagram
    • Esti din Iasi daca
    • SEO
    • Branding
    • Grafica
    • Foto – Video
    • Gazduire Web
    • GDPR
  • Contact
Cere oferta
  • Home
  • Cultură
  • Archive from category "Cultură"
  • Page 6
16 iunie 2025

Category: Cultură

Ia românească, sărbatorită mâine la Iași

vineri, 23 iunie 2017 by administrator

”Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română”. Cam așa sună îndemnul care invită ieșenii mâine la  Festivalul “România Autentică” care va avea loc de Sânziene la Iași și Târgu Jiu! Pe 24 iunie, intre orele 13:00 si 23:00, acasă la Creangă și la Brâncuși, românii sunt așteptați să sărbătorească Ziua Universală a IEI. Cea de a doua ediție a festivalului își propune să adune peste 10.000 de oameni îmbrăcați în straie populare.

Participanții vor putea să încerce si cele mai frumoase meșteșuguri românești: olărit, sculptat, tors lâna sau cusut semne populare. Frumusețea portului va putea fi admirată într-o paradă a costumului tradițional  pe traseul Palatul Roznovanu-Palatul Culturii.

Ia-ți IA cu tine și vino la cel mai mare festival autentic românesc!

Ia românească-mândria românilor

 

Purtată în festivităţi, ceremonii sau îmbrăcată zi de zi, bluza românească tradiţională sau ia a fost considerată un articol de îmbrăcăminte sacru, care a însoţit femeia de-a lungul vieţii ei.

Ia românească este o adevărată matrice culturală, un simbol al identităţii şi creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi. Ziua Universală a Iei a fost iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013 şi a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări. Pe 24 iunie 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washington DC, graţiei iniţiativei lui Bogdan Banu.

În trecut, însemnele magice, cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile potrivite, care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.

Motivele tradiționale care fac ca o bluză aparent banală să devină o adevărată operă de artă sunt încărcate de simboluri profunde. Indiferent de regiunea geografică din care provine, o ie spune o poveste.

Ce simbolizează cusăturile iei?

 

Simbolurile ornamentelor cusute pe ie sunt variate: geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, cât şi religioase. Iată ce înseamnă fiecare linie:

  • linia dreaptă verticală = viaţa
  • linia dreaptă orizontală = moartea
  • linia dublă dreaptă = eternitatea
  • linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea
  • linia uşor ondulată = apa, purificarea
  • spirala = timpul, eternitatea
  • dubla spirală = legatura dintre viaţă şi moarte
  • copacul sau ramurile = trăinicie, înțelepciune, renaștere

Mai multe detalii despre  festival  găsiți aici.

Sursa:  libertatea.ro.

estidiniasievenimentFestivaliaIasiie
Read more
  • Published in Cultură, Divertisment, Eveniment, Local
No Comments

Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale

joi, 22 iunie 2017 by administrator

Istoria construcției Mitropoliei Iași și misterele sale.

Mitropolia cu boltă după planul inițial.

Începând cu secolul al XVI-lea, oraşul Iași, a devenit unul din cele mai mari si frumoase orașe ale ţări. Pe lângă Curtea Domnească, necesară administraţiei pământeşti, Iaşul avea nevoie de o catedrală, de o biserică în care mitropolitul ţării şi clerul său să-şi aducă prinosul de rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Informaţiile legate de prima catedrală a Moldovei de la Iaşi sunt destul de sărace. O mărturie găsim într-un hrisov al Doamnei Anastasia Duca. Aceasta, „găsind mică Sfânta Mitropolie cea bătrână, dinspre Uliţa Mare“, a hotărât ridicarea unei noi catedrale, cunoscută în istorie drept Biserica Stratenia. Rolul de catedrală mitropolitană a ţării Moldovei a fost preluat, în secolul al XVIII-lea, de către ctitoria Mitropolitului Gavriil Calimachi – biserica Sfântului Gheorghe, care până astăzi rezistă în faţa istoriei.

Evenimentul care a adus schimbarea în viaţa eclezială a Bisericii din Moldova a fost păstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi. Primind cârja vlădicească şi grija mântuirii poporului, printre primele decizii ale noului mitropolit s-a regăsit ridicarea unei noi catedrale la Iaşi. Biserica Stratenia se afla într-un stadiu îngrijorător de dărâmare, iar cea a Sfântului Gheorghe era „stricată, sdruncinată de cutremure şi şubrezită de incendii“. Necesitatea unei catedrale se întrezărea mai ales pentru faptul că oraşul devenea, cu fiecare an, mai întins. Se ridicau palate boiereşti, chiar unele construcţii publice de anvergură, iar cele două biserici cu rol de catedrală nu se mai încadrau în peisaj.

Într-un cadru solemn, Mitropolitul Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a noii Catedrale, în ziua de 3 iulie 1833, pe locul unde fusese Biserica Albă şi, mai apoi, Biserica Stratenia. Dragostea poporului s-a văzut în darurile şi în sprijinul acordat construcţiei, astfel încât în anul 1837 se vorbea deja despre „închiderea bolţii, acoperirea cu table de aramă, mecaniceşti lucrări pentru clopotniţi“, aşa cum arată documentele istorice.

Pentru noi, cei de astăzi, obişnuiţi cu stilul arhitectonic al Catedralei Mitropolitane din Iaşi, este interesant să aflăm că ea a fost proiectată având o cupolă centrală, respectiv un turn central.

Arhitectul Gustav Freywald şi prima cupolă a catedralei

Deschiderea europeană a Moldovei, la început de secol XIX, a făcut ca arhitectul noii catedrale să fie ales dintre specialiştii Occidentului. Potrivit Condicii de Cheltuieli a Mitropolitului Veniamin Costachi, începând cu luna iulie a anului 1833, se plătea „domnul arhitecton Gustav Freywald“. Aşa cum reiese şi din alte mărturii istorice, primele lucrări la Catedrala Mitropolitană din Iaşi s-au desfăşurat după planurile arhitectului vienez Gustav Freywald, ajutat şi de către tatăl său, Johan. Aşa se explică alegerea pentru noua biserică în stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici maiestuoase din ţările Occidentului.

Deşi nu există un document care să certifice teoria, se pare că, dintru început, planurile prevedeau o cupolă centrală  pentru Catedrala Mitropolitană. Aceeaşi Condică de Cheltuieli ne demonstrează faptul că turnul central a fost ridicat, acoperit şi finalizat în jurul anului 1837. „Bolta cea mare“, aşa cum o numesc actele, era construită din cărămidă şi piatră, fiind situată deasupra naosului. Este interesant faptul că, începând cu anul 1838, arhitecţii vienezi nu mai apar menţionaţi în condică. Deşi nu se cunoaşte pricina, majoritatea istoricilor sunt de acord cu faptul că acea cupolă, ridicată după planul arhitectului Freywald, era mult prea grea, afectând rezistenţa generală a construcţiei. Din acest motiv, înţelegerea dintre Mitropolitul Veniamin şi arhitectul occidental a fost încheiată.

Începutul anului 1838 aduce noi cheltuieli, în situaţia în care catedrala era aproape finalizată: „var şi năsîp, 1000 de dulapi pentru bolta besericii, 165 bucăţi lemn de arini şi 32 de grinzi“. Însuşi Mitropolitul Veniamin se urcă pe acoperişul catedralei, încuviinţând o cheltuială de 300 de lei pentru întărirea bolţii centrale. Toate aceste informaţii ne duc cu gândul la faptul că era pe cale să se producă prăbuşirea cupolei de deasupra naosului.

A doua cupolă centrală a Catedralei Mitropolitane

După plecarea arhitecţilor vienezi, Mitropolitul Veniamin încredinţează destinul catedralei sale de suflet unui arhitect rus – Singurov. Acesta, văzând uriaşele crăpături din ziduri, cauzate de greutatea cupolei centrale, a recomandat desfacerea ei. Tot justificările de plată ne dezvăluie că aşa s-a şi întâmplat. Într-o însemnare de cheltuială din 20 martie 1838, aflăm faptul că „achitatus-a, 700 de lei celor care au cărat molozul din beserică“, rezultat de bună seamă din desfacerea cupolei centrale. Notele de cheltuieli ne demonstrează faptul că arhitectul Singurov se pregătea de ridicarea unei noi cupole, de data acesta construită din lemn – finalizarea având loc spre sfârşitul anului 1840.

Soluţia a fost salvatoare doar pentru început. Deja în primăvara anului 1842 crăpăturile din zid erau accentuate, ameninţând întreaga structură. Starea de îngrijorare pricinuită de condiţiile în care se afla construcţia, dar şi exilarea la Mănăstirea Slatina a Mitropolitului Veniamin Costachi au dus la oprirea lucrărilor. Potrivit unor documente, în august 1842 nu se mai făceau niciun fel de lucrări la catedrală.

Liniştea de la şantierul catedralei a fost tulburată în ziua de 23 mai 1857. Deşi era programată a fi desfăcută bucată cu bucată, bolta nu a mai rezistat. În ziua de vineri, 23 mai 1857, cupola centrală de lemn s-a prăbuşit sub propria greutate, surpând şi coloanele din interior. Cronicile vremii au reţinut evenimentul ca fiind unul dezastruos: „Când a căzut turnul cel mare, s-a simţit cutremur la toate casele din jur“, aşa cum notează Gazeta de Moldavia.

Noi planuri de ridicare a cupolei centrale

Incidentul prăbuşirii turnului central a adus cu sine părăsirea şantierului catedralei, care ajunsese o ruină. Au fost cărate materialele lemnoase ale cupolei, locul fiind acoperit cu scânduri, ca ploaia şi zăpada să nu afecteze ce mai rămăsese din catedrală. Până în anul 1867 nu s-a mai efectuat nicio altă lucrare importantă. La 22 februarie 1867 a fost constituit un comitet de restaurare, alcătuit din marii boieri ai capitalei: Lascăr Cantacuzino, Nicolae Roznovanu, Alecu Ghica, Grigore Carp, Dimitrie Gusti, Iorgu Tacu şi A. Fătu, coordonaţi de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Sub efervescenţa momentului, a fost căutat un arhitect care să refacă planurile şi să aducă soluţia salvatoare. Deşi mărturiile sunt destul de sărace, se pare că, în acest context, un arhitect polonez a venit la Iaşi, cu scopul preluării şantierului. Antoine Kajetanowics, după numele semnat în colţul schiţelor rămase până astăzi la Arhivele Naţionale, a încercat să creioneze un plan de restaurare al Catedralei Mitropolitane de la Iaşi. Interesant este faptul că, în noua arhitectură, turnul central apărea din nou, însă mult mai pe centrul naosului, împărţind în jumătate lungimea navei bisericii.

Răspunsul negativ venit de la Ministerul Cultelor, condus de către Christian Tell, a sosit la Iaşi în ziua de 19 martie 1873. Insuficienţa fondurilor, dar şi contextul social din preajma războiului de independenţă naţională au făcut ca restaurarea să fie ţinută pe loc încă aproape un deceniu.

Soarele a răsărit pentru catedrala Moldovei, atunci când un smerit bătrânel şi-a pus viaţa la temelia ei. Mitropolitul Iosif Naniescu, proaspăt vlădică la Iaşi, şi-a propus ca principal obiectiv al activităţii sale finalizarea Catedralei Mitropolitane. Cu ajutorul arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii Bucureşti, al ministrului B. Boierescu, cu sprijinul financiar al familiei regale, vlădica Iosif sfinţea măreaţa catedrală de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, la anul 1887.

De la începuturi şi până atunci, de atunci şi până acum, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi găsim urme neşterse în istorie. O istorie a unui loc sfânt, o istorie încercată, dar o istorie trăită până astăzi, când avem prilejul să adăugăm rugăciunea noastră la cea a strămoşilor – într-o catedrală în care se respiră taina Duhului Sfânt.

Sursa: Doxologia.

Foto: Colecție personală Țugui Florin.

Planurile inițiale ale Mitropoliei cu bolta.

Mitropolia în anul 1886 înainte de inaugurare

Fața Mitropoliei cu vedere spre Str. Ștefan cel Mare în 1886

Interior Mitropolie 1887

Esti din IasiieșeanMitropoliei Iașiorasul Iasi
Read more
  • Published in Cultură
1 Comment

Devenind mai culți prin joc. Oare ce ascunde Palatul?

miercuri, 21 iunie 2017 by administrator

… cu alte cuvinte, “Descoperă misterele Palatului”


Palatul Culturii din Iași își deschide porțile în perioada 15 mai-15 iulie pentru toți doritorii de o experiență interactivă, inedită, care îmbină cultura cu jocul.
Pe scurt, vizitatorii sunt invitați să urmărească o serie de indicii, care să le ofere posibilitatea ghidării printre piesele de petrimoniu existențe în cele patru muzee (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii „Stefan Procopiu”)

„Este o ocazie specială pentru vizitatorii de toate vârstele să exploreze și să descopere lucruri noi sau mai puțin știute despre istoria comunitătii, să dezlege enigme, să identifice obiecte, să-și exerseze spiritul de observație, dar și creativitatea”.

Participanții își vor dovedi, în această aventură, capacitatea de concentrare, echilibru și vor putea veni la eveniment în grupuri organizate, indiferent de vârstă.

Dacă ești curios să descoperi ce ascunde Palatul și să faci o călătorie spre alte dimensiuni temporale, îți poți face rezervare pe adresă de e-mail: iquestify@gmail.com sau la numărul de telefon 0740.856.954, iar valoarea unui bilet este de 8 lei, ce face posibil accesul în cele patru muzee.

Esti din IasiieșeanMuzeul de ArtăMuzeul de Istorie a MoldoveiMuzeul Etnografic al MoldoveiMuzeul Științei și Tehnicii „Stefan Procopiu”orasul IasiPalatul Culturii
Read more
  • Published in Cultură
1 Comment

Povestea uimitoare a tânărului ieșean care a uimit Italia cu talentul său. Facem cunoștință cu Silviu Marian Drângă

marți, 13 iunie 2017 by administrator

Povestea uimitoare a tânărului ieșean care a uimit Italia cu talentul său. Facem cunoștință cu Silviu Marian Drângă.

Locul în care ai copilărit este o carte de vizită atunci când treci granițele României. Județul Iași continuă să  ofere societății române și Europei valori, recunoștință și nemarginite glorii. Astăzi îl vom cunoaște pe Silviu Marian Drângă.

Are 38 de ani acum, iar în urmă cu 11 ani a decis să lase în urmă Pașcaniul pentru a se face remarcat. Se întampla în primăvara anului 2006, când a primit vestea că Italia vrea să îl ‘’adopte,,  împreună cu talentul său. Sau mai bine spus cu înclinația lui spre artă, spre o transpunere în culori a ceea ce noi vedem și putem transcrie doar în cuvinte.

Ca mulți alți tineri de vârsta lui a plecat în Italia sperând la un trai mai bun, la o viață în care să aibă mulțumiri de pe urma talentului său. Într-o țără în care arta ocupă un cu totul alt loc decât cel din România, se pare că șansa i-a surâs. Și-a făcut un nume în comunitatea locală de acolo și un loc în sânul iubitorilor de artă, care apreciază ceea ce face el.

“Mi-am început această carieră, să-i spunem, așa la vârsta de 20 de ani când începeam să fac grafică în tuș pe hărtie ciocan se numea pe atunci. După o jumătate de an am început deja în iconografia bizantină, facând asta timp de doi ani. Ulterior am trecut la faza de pictură în ulei pe pânză și ulei, exprimând peisajele și ceea ce simțeam în acea perioadă. Nu pot spune, m-au atras și chestiile abstracte (râde). Întotdeauna am căutat să evoluez, tocmai de asta am facut foarte multa practică pănă să ajung să fac primul portret, în creion, desigur ulterior am reușit să fac și portrete pe pânză. Iată că în urmă cu 8 ani aveam parte și de două expoziții la Casa de Cultură Pașcani, însă dorința de a evolua și posibilitatea de a pleca din țară a venit ca o șansă pe care mi-am asumat-o. Abia aici s-a făcut diferența, abia aici am descoperit adevărata artă și cât preț se pune pe ea“, declara Silviu Drângă în urmă cu trei ani.

În viață ai un singur tren de prins. Trebuie doar să fii receptiv, oricând se anunță plecarea!

Norocul pare să-i fi surâs iar acest lucru l-a transformat pe Silviu Drângă dintr-un simplu om într-un artist renumit, dar cu un nume împrumutat din Peninsula Italică. Astăzi el este cunoscut ca Pittore Silviu Dranga.

“Se pare că norocul m-a găsit sau l-am găsit eu aici fiindcă în acest oraș unde sunt eu stabilit acum, Sicilia, caută mereu să ajute tinerii. Este un oraș deschis, asta e clar, dar mai este și ideea ca aici este cu ce, în sensul de bani. Poate și în România ar vrea românii să o facă, dar nu au situație. Nu pot crede că românul nu ar aprecia arta. De exemplu când am avut expozițiile la Casa de Cultură Pașcani, am reușit să vând, dar datorită faptul că nu eram cunoscut, renumit, totul s-a limitat la două vănzări. Iata că Italia, în cei 7 ani de ședere mi-a oferit posibilitate să am 35 de galerii de artă expuse și nenumărate diplome primite”, a completat bărbatul pe un ton de învingător.

Cu talent te naști, dar ambitia ți-l șlefuiește!

Când întâlnești un asemenea talent te întrebi de unde a plecat practic totul, cât la sută din succesul final este ereditar și cât reprezintă ambiția de a te perfecționa, de a te șlefui. Aflăm despre ieșeanul nostru că ambele au contat în evoluția lui, dar balanța înclina mai mult spre dorința lui intrinsecă.

“Vocația mea…, știu că bunicul meu era artist, poate nu desena, dar crea măști, iar tatal meu mai obișnuia să facă schițe, dar repet, nivelul meu de la grafică până la a lucra cu anumite tehnici și produse eu am vrut să o fac. Vorbim despre diferite dimensiuni de artă”, adaugă Silviu.

Visul meu este să mă întorc acasă!

Mulți dintre noi nu se sustrag de la o stare de bine, de la o zonă de confort, însă el este dispus oricând să se întoarcă acolo de unde a plecat. Iubește să locuiască în Italia, dar iubește tot ce ține de România. Totuși, regretul lui Silviu Drângă este de a se întoarce într-o țară săracă, lipsită de deschiderea oamenilor către artă.

“Asta imi doresc! Să mă întorc de unde am plecat. Visul meu este să mă întorc acasă! Așteptăm să se schimbe în bine traiul de acasă, mentalitățile poate celor de la Guvern și nu in ultimul rând, aștept deschiderea oamenilor față de artă”, continuă cu o urmă de regret.

În acest moment al carierei sale sfătuiește tinerii talentați să rămână în țară daca li se ivește oportunitatea de a excela aici.

“Dacă au posibilitatea să rămână în țară și cineva care să îl  poată ajuta, ar fi bine să rămână în țară, iar dacă vor să meargă în afară le recomand Franța. Acolo statul te ajută foarte mult. Și eu aș vrea să ajung în Paris sau Marsilia”, conchide artistul.

Ieri seară, Silviu a reușit să încununeze succesul. Tânărul a obținut Premiul Internațional de Artă Contemporană Salerno 2017.

“Încă o victorie pentru Silviu Drângă. „Il pittore di Pașcani”, este singurul român care a câștigat Premiul Internațional de Artă Contemporană care s-a desfășurat la Salerno.

Adoptat de Italia, dar cu gândul la locul natal, artistul se bucură de această victorie și o împărtășeșste cu cei de acasă: ”Sunt onorat de premiul câștigat și abia aștept să revin în țară. Mi-am propus să mă întorc în locurile în care am copilărit cât mai curând”, ne-a declarat Silviu Drângă.

La expoziția internațională care s-a desfășurat pe parcursul unei întregi săptămâni au participat 700 de artiști din toată lumea. Salerno a fost timp de șapte zile o „expoziție” cu opere de pictură, sculptură, colaje, tehnici mixte și gazda criticilor de artă. Lupta s-a dat între 2000 de artiști selecționți din întreaga lume. În urma criteriilor de selecționare, în finală au ajuns 311 artiști și 700 de opere.

În cursul serii trecute a avut loc și festivitatea de premiere. Pășcăneanul Silviu Drângă se află printre câștigători, el fiind singurul român premiat în Peninsula Italică.

Dranga Silviu Marian sa născut în Pașcani, România în 1979. Este un pictor Autodidact, fiind legat de desen încă din copilărie. Și-a exprimat întotdeauna o dorință înnăscută pentru desen. El a sosit în Italia în 2007, și-a stabilit reședința în Alcamo în provincia Trapani din Sicilia. El începe să facă drum în 2009, împreună cu alți artiști locali și regionali, luând parte la numeroase expoziții personale, și improvizații. Artistul în cercetările sale utilizează multe tehnici de pictura, variind de la sculptură la colaj”, conform newspascani.com.

sursă: insociety.ro

 

Esti din IasiieșeanpictorSilviu Marian Drângă
Read more
  • Published in Cultură
1 Comment

Cartea inteligentă, un concept dezvoltat de cercetătorii UAIC. Va fi implementată în şcolile din România!

joi, 08 iunie 2017 by administrator

Dan Cristea este profesor la Facultatea de Informatică și, în aproape aceeași măsură, fan al scriitorului Orhan Pamuk. În 2013, când și-a făcut bagajele pentru un congres din Istanbul, a așezat în valiză și un roman al lui Pamuk. Îi place să ia mereu o carte în călătorii. „Știți că există cu adevărat?” l-a întrebat un coleg turc, arătând cu degetul spre coperta cărții pe care scria „Muzeul Inocenței”. Câteva ore mai târziu, cu indicațiile primite, Dan Cristea călătorea prin Istanbulul personajelor din cartea pe care o citea, oprindu-se în fața unei clădiri ce găzduia o colecție de obiecte și artefacte din povestea fictivă a celor doi iubiți din romanul lui Orhan Pamuk. La intrare, vânzătoarea de bilete i-a cerut, în loc de bani, cartea. A deschis-o la pagina 613, în locul precis din roman unde era vorba despre Muzeul Inocenței și unde apărea desenat un bilet. Acolo, pe desen, a fost pusă ștampila de intrare în muzeu.

Aceasta a fost intersecția dintre realitate și ficțiune care i-a dat profesorului Dan Cristea prima idee despre realizarea unei cărți inteligente. Cartea inteligentă i-ar fi detectat locația și l-ar fi alertat că există posibilitatea să viziteze „Muzeul inocenței” în Istanbul, ba chiar că ar putea urma un tur ghidat al Istanbului anilor ’70-’80 despre care vorbea scriitorul Orhan Pamuk. Cartea inteligentă i-ar fi putut semnala eventuale întâlniri cu autorul sau l-ar fi putut pune în legătură cu alți cititori pasionați de Pamuk din apropiere. Dus mai departe conceptul – cartea inteligentă ar fi capabilă să înțeleagă relațiile dintre personaje și intriga cărții, să formeze singură arbori genealogici, rezumate, linii temporale ale acțiunii sau diagrame ale relațiilor dintre personaje. Doi ani mai târziu, a câștigat finanțare pentru proiectul „MappingBooks – Let’s jump in the book!” – un proiect de cercetare coordonat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și finanțat de Ministerul Educației Naționale, ce își propune crearea unei tehnologii care să înțeleagă singură textul unei cărți și să ofere cititorilor informații de context.

Prima carte inteligentă, rezultatul a patru ani de cercetare și programare, va fi un Manual de Geografie de clasa a VIII-a ce va sta în curând în mâinile elevilor. Manualul va fi de fapt o aplicație ce va putea fi descărcată pe telefonul mobil sau pe tabletă, preferabil conectate la internet și cu acces la servicii GPS. Deschisă pe dispozitivul mobil, cartea va putea fi citită și ca un manual obișnuit, dar va avea multe alte funcții. Fiecare mențiune a unei locații geografice este automat recunoscută, iar elevului i se semnalizează posibilitatea să afle informații suplimentare. În plus, atunci când elevul trece pe lângă una dintre sutele de locații menționate în manual, este atenționat că acel obiectiv se găsește în manualul său de geografie și îi reamintește informațiile din manual.


Cum ar funcționa cartea smart. Se descarcă aplicația pe telefonul sau tableta utilizatorului. Odată descărcată, va genera automat „scheme” inteligente ale informației din carte, bazate pe înțelegerea textului de către mașină. În funcție de locația cititorului și de momentul în care citește, îi recomandă vizitarea locațiilor din carte, marchează traseele pe care le-au făcut personajele cărții, anunță evenimente legate de lectură și permite comunicarea cu alți cititori.

„Funcționalitățile primului text inteligent de acest gen sunt doar câteva din cele pe care le avem în vedere”, a menționat Dan Cristea. „Dorim să creăm aplicații mult mai sofisticate. De exemplu, ghiduri turistice care să se actualizeze permanent cu evenimente din oraș și să propună sugestii de activități pe baza locației. Se poate aplica la cărți de non-ficțiune care te atenționează atunci când treci pe lângă locații geografice, clădiri sau instituții menționate în carte. Probabil însă că provocarea cea mai mare va fi în înțelegerea textelor de ficțiune, a relațiilor dintre personaje, a firului narativ. Cum faci o inteligență artificială să înțeleagă, într-un roman, că se trece brusc la perspectiva altui personaj sau la o intrare de jurnal sau la povestirea unei amintiri? Omul este capabil să le descifreze, la fel de ușor cum respiră. Ei bine, pentru o mașină este foarte dificil.”

Cum să dresezi o inteligență artificială să înțeleagă oamenii

La întrebarea „cum faci un program să înțeleagă un text”, răspunsul, pe scurt, este că speri să învețe singur. „Învățarea automată”, un întreg alt capitol al Informaticii, joacă un rol important în înțelegerea limbajului. Practic, programului i se pun la dispoziție texte, în care lucrurile care trebuie înțelese sunt etichetate sau marcate într-un anumit fel. Având la îndemână numeroase astfel de marcaje, programul trebuie să „se prindă”, să deducă singur reguli, apoi să le aplice pe texte noi. Funcționează probabilistic – în sensul că uneori înțelegerea va da rateuri, dar când primește feedback și este corectat, programul își îmbunătățește singur performanța.

Unul dintre primele texte de ficțiune folosite la antrenament a fost celebrul roman istoric „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, a cărui adnotare a durat doi ani. „Am lucrat împreună cu studenții, împărțind textul pe segmente, ei i-au indicat programului unde apar relații afective, relații de rudenie etc., apoi segmentele au fost puse cap la cap și corectate – atât automat, cât și manual. Acum, sperăm să putem folosi munca noastră pentru a-i oferi programului material de învățare.” Astfel, după ce adună numeroase astfel de exemple, cartea inteligentă ar fi capabilă să înțeleagă de la sine dacă personajele au o relație cordială sau, dimpotrivă, de conflict, dacă între personaje din text există relații de rudenie și care sunt acestea.

Relațiile din Quo Vadis au fost marcate manual de către studenți și profesori, pentru a antrena programul să le recunoască pe viitor. În imagine apar: diagrama relațiilor afective dintre personaje; diagrama relațiilor personajului principal, Vicinius; statistica relațiilor personajului principal, Vicinius.

O abordare asemănătoare există și în ceea ce privește recunoașterea desfășurării în timp a unei povești, deși problema este chiar mai complicată de atât. Pentru recunoașterea planurilor temporale, profesorul Dan Cristea lucrează cu masteranzii și cu doctoranda Andreea Macovei pe un alt roman – „Harta lumii nevăzute”, de Tash Aw. La fel ca în cazul lui „Quo Vadis”, misiunea este să i se indice programului când se trece dintr-o dimensiune temporală în alta, pentru ca apoi să fie capabil să înțeleagă singur.

„Ne-am inspirat de la șinele de tren dintr-o gară”, a explicat profesorul Cristea. „Acolo există mai multe șine care intră în gară, se unesc, apoi se despart, se unesc cu altele… este o întreagă încrengătură. La fel și destinele oamenilor. Dacă o șină ar fi destinul unui om povestit într-o carte, se întâlnește cu un alt personaj, stau un timp împreună, apoi se despart, se întâlnesc cu alții. Le-am botezat time tracks și am vrea să le putem depista automat”.

Cărți care sugerează singure editorului cum ar trebui să arate

Pe viitor, echipa de cercetare speră ca aplicațiile cărții inteligente să fie atrăgătoare și pentru industria editorială. Într-o nouă propunere de proiect de cercetare, profesorul Dan Cristea, alături de cercetători de la Fundația Bruno Kessler din Trento și de la Vrije Universitaet Amsterdam, de informaticieni de la ArtSoft Consult Cluj-Napoca și de un grup de mai mulți editori din Italia și Ungaria,, propune dezvoltarea unor instrumente pentru editorii de carte. Pe baza înțelegerii textului, programele ar fi capabile să sugereze editorului artefacte digitale care să genereze interacțiune: referințe la evenimente sau locuri reale, scheme temporale, scheme de interrelaționare între personaje, arbori genealogici etc. Aplicațiile avute în vedere sunt în special dedicate ghidurilor turistice și manualelor, dar vor putea fi aplicate și cărților de ficțiune.

Un scop declarat al proiectului de reimaginare a cărții este acela de a readuce cititul în lumea copiilor. „Copiii sunt atât de devorați de gadgeturi electronice, încât nici nu știu câte satisfacții pot afla atunci când țin o carte în mână și citesc. Ne-am gândit atunci că dacă am exploata pasiunea tinerilor pentru aceste dispozitive, prin adaptarea cărților la ele, făcând textul interactiv, am putea renaște interesul tinerilor pentru lectură, un univers care astăzi se pierde încet, încet.”, a explicat Dan Cristea. Cartea inteligentă ar presupune, într-o variantă finală, inclusiv posibilitatea de a crea legături între cititorii săi, de a genera grupuri sociale în care cititorii să se întâlnească și să poarte discuții pe marginea celor citite – un Facebook unde singurele postări acceptabile sunt comentarii la cărți.

În UAIC, echipa proiectului Mapping Books este formată din: prof.univ.dr. Dan Cristea, lect. dr. Ionuț Pistol, cercet. șt. Daniela Gîfu și Lucian Gâdioi – de la Facultatea de Informatică; lect.dr. Mihai Niculiță de la Facultatea de Geografie și Geologie și Dorina Ticu.

Sursă:  uaic.ro

Cartea inteligentăDan CristeaEsti din IasiFacultatea de InformaticăUAIC
Read more
  • Published in Cultură
No Comments

Muzeul Mitropolitan, cel mai modern muzeu din România

miercuri, 07 iunie 2017 by administrator

Creştinii ortodocşi din Iaşi au posibilitatea de a vizita Muzeul Mitropolitan, recomandat a fi unul dintre cele mai interesante şi moderne muzee, din categoria sa, existente în ţară. Acesta a fost organizat în cadrul unui proiect amplu prin care s-au restaurat mai multe monumente din zona Ansamblului Mitropolitan.

Muzeul Mitropolitan este organizat în demisolul Catedralei Mitropolitane. O trăsătură distinctă a spațiului este autonomia sălilor, ce comunică prin culoare. Expoziția de bază a muzeului este organizată tematic, pe săli. Alăturat muzeului și intrând în structura lui generală, este spațiul de Galerii comerciale, dedicat promovării muzeului și patrimoniului specific Bisericii.

Sala „Sinaxar”, cu localizare sub esplanada Catedralei Mitropolitane: denumirea sălii este dată de expoziția de bază şi tema alocată acestui spațiu, Sinaxarul ortodox, ce cuprinde Calendarul ortodox al tuturor Sfinților şi al Praznicelor din Anul bisericesc. Din această temă generală se extrag teme de expoziții temporare pentru acest spațiu.

Sala „Ofranda”, amplasată între Sala Sinaxar și Sala Eclesia: în această sală este ilustrată tema darului ritual în patru ipostaze: darul de muncă (sfințita trudă a mâinilor), ceara ca ofrandă (daruri de ceară), pâinea rituală, precum și oul roșu și oul muncit pentru Paști (scris sau închistrit).

Sala „Ctitorilor”, localizată între Sala Ofranda și Sala Eclesia: spațiul denumit generic Sala Ctitorilor prezintă două colecții speciale de obiecte puțin sau deloc cunoscute publicului: Antimisele şi Pomelnicele ctitorești (diptice și pălmare).

Sala „Eclesia”, cu localizare sub Catedrala Mitropolitană: în această sală este descris drumul pe care urcă omul spre cer. Acest drum, făcut împreună cu şi ajutați de Maica noastră, Biserica, este înfățișat prin prezentarea Tainelor Bisericii şi a lucrărilor sfințitoare asupra omului şi creației.

„Calea Crucii”, amplasată în culoarul perimetral subteran al Catedralei Mitropolitane, oferă o perspectivă inedită asupra zonei de fundare a construcției și prilejuiește o incursiune spectaculoasă în timp. Acesta este valorificat prin plasarea unor exponate compatibile spațiului și microclimatului: pietre tombale, monumente funerare (cruci vechi de piatră), clopote de biserică, toace și tochițe metalice, troițe.

Sala „Istoria duhovnicească a Moldovei”, localizată între Sala Eclesia și Sala Baptisteriu: pe pereții acesteia sunt expuse hărțile istorice ale Moldovei de-a lungul a șase secole ce curg de la recunoașterea Mitropoliei Moldovei, împreună cu tabelele de corespondență între succesiunea domniilor din fiecare secol și succesiunea mitropoliților Moldovei.

Sala „Baptisteriu”, cu localizare sub Fântâna lui Hodocin: este organizat în jurul bazinului pentru botezul adulților, care dă și numele sălii. Este un spațiu expozițional, în care sunt abordate două teme importante: persoanele care slujesc Biserica și fac parte din laicat, respectiv slujitorii Altarului, ce formează clerul. Tot aici este și un spațiu liturgic, pentru săvârșirea Tainei Sfântului Botez pentru adulți.

O noutate pe care o aduce Muzeul Mitropolitan pentru vizitatori este introducerea ghidului audio, un dispozitiv audio de redare a unei preinregistrari, dotat cu casti, in care este explicata expozitia si obiectele expuse in cele sapte sali ale muzeului subteran.
Cei care nu se simt in stare sa faca un pelerinaj religios prin tara pentru a vizita manastirile istorice ale Moldovei, au ocazia acum sa vada la Muzeul Mitropolitan adevarate comori spirituale ale ortodoxiei care erau candva expuse la manastirile Varatec, Secu, Golia, Vorona, etc.

Accesul in muzeu se face dinspre strada G.M. Cantacuzino, sub esplanada Catedralei Mitropolitane din Iasi.

„Calea Crucii”Catedrala MitropolitanăEsti din IasiMitropoliei Moldovei si BucovineiMuzeul MitropolitanSala „Baptisteriu”Sala „Ctitorilor”Sala „Eclesia”Sala „Istoria duhovnicească a Moldovei”Sala „Ofranda”Sala „Sinaxar”
Read more
  • Published in Cultură
3 Comments

O ieşeancă a fost prima femeie avocat din Estul Europei. A murit după o viață petrecută luptând pentru drepturile femeilor

luni, 05 iunie 2017 by administrator

 

Personalitate deosebită, Elena Negruzzi s-a remarcat ca prima femeie avocat din România, dar şi din Estul Europei, suferind enorm din cauza discriminărilor din acest domeniu. A fost o figură proeminentă în mişcarea femeilor din România, în perioada interbelică, punând bazele Asociaţiei Emanciparea Femeii.

Mihai Negruzzi

Mihai Negruzzi

Născută pe 11 septembrie 1876, la Iaşi, Elena a fost fiica scriitorului şi omului politic ieşean Leon C. Negruzzi (1840-1890) şi sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958). Familia sa a jucat un rol extrem de important în viaţa politică românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Din păcate, tatăl său a decedat timpuriu, ceea ce a făcut ca Ella şi fratele său să fie luaţi în grijă şi educaţi de fratele mai mic al acestuia, academicianul Iacob Negruzzi, membru fondator al Societăţii „Junimea“ şi intelectual de prim rang al vremii sale, de două ori preşedinte al Academiei Române. Ella Negruzzi a urmat cursurile şcolii primare, Externatul Secundar de Fete (actualul Colegiu “Mihai Eminescu” din Iaşi) şi cursurile Facultăţii de Drept la Iaşi.

ella negruzzi

Perseverenţă şi determinare

La un an după absolvirea studiilor universitare, în anul 1914, a cerut să fie admisă în Baroul Iaşi (oraşul în care, pe la 1866, bunicul ei, Costache Negruzzi, fusese primar), dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot (fiind femeie) şi trebuia ca avocaţii să aibă acest drept. Ella Negruzzi nu a renunţat şi, după primul refuz, a urmat a doua cerere, apoi a treia. Şi pentru fiecare dintre răspunsurile negative primite a luptat chiar cu armele lor, ale avocaţilor. După mai multe procese care au durat aproape şase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din România.

Costache Negruzzi

Costache Negruzzi

Iată ce scria ziarul Universul, în ianuarie 1914, despre recursul Ellei Negruzzi: „Se ştie că dna Ella Negruzzi, licenţiată în drept, a cerut consiliului de disciplină al baroului de Iaşi înscrierea dumisale în acel barou. Consiliul, în unanimitate, admiţând această cerere (e influenţa lui Iacob Negruzzi aici – n.n.), mai mulţi avocaţi au făcut apel, care a fost admis de Curtea din Iaşi, pe motiv că femeile n-au dreptul de a exercita profesiunea de advocat. Contra acestei deciziuni, dna.Negruzzi a făcut recurs, care s-a judecat ieri de secţia I a Curţii de casaţie. Dna.Negruzzi s-a prezentat înpersoană, asistată de dnii advocaţi M. Ferechide şi N.Polizu. Advocaţii, care au contestat dnei Negruzzi dreptul de a fi advocat, au fost reprezentaţi prin dl. advocat C. Xeni. La dezbateri asistă foarte multă lume. (…) Pentru susţinerea recursului a luat mai întâi cuvântul d.Ferechide. Dsa spune că nu poate pricepe ce raţiune juridică a făcut Curtea din Iaşi ca să ordoneze ştergerea dnei Negruzzi din tabloul advocaţilor din Iaşi, întrucât nici prin legea specială a advocaţilor şi nici prin Constituţie nu se prevede că o femeie n-are dreptul de a fi advocat, când posedă titlurile cerute de lege. Răpind unei femei dreptul de a exercita o profesiune liberă, spune d. Ferechide, ar însemna a-i crea o incapacitate neprevăzută nicăieri în lege. În articolul 1 din legea advocaţilor se spune numai că profesiunea de advocat nu poate fi profesată decât de români, dar nu prevede că femeile românce n-au acest drept. Unde legiuitorul a vrut să îngrădească capacitatea unei femei, a făcut-o în mod expres. (…). D. Polizu spune că acordarea dreptului unei femei de a exercita profesiunea liberă de advocat nu constituie nici un pericol social. Probă că în statele unde femeile au dreptul de a fi advocat, ele se achită de obligaţiunile ce şi le-au luat faţă de clienţii lor. Arată că acordându-se femeilor dreptul de a fi advocat se face un pas înainte şi la noi în ţară pentru emanciparea femeii. (…) . Combaterea recursului – D.Xeni arată că atât textul formal al legii, cât şi tradiţia baroului nu permit femeii să facă azi parte din barou. (…). Nu contestă cultura şi inteligenţa femeilor, dar crede că intrarea în barou ar micşora prerogativele tradiţionale ale baroului, pe care generaţia de azi e datoare să le transmită celei de azi mărite, iar nu micşorate (…)”. Şi era abia începutul acelei lupte, care avea să-i aducă, după război, în sfârşit, intrarea în barou. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui – Galaţi şi, din 1919, în Baroul Bucureşti.
ella negruzzi

O feministă convinsă

Modestă, dar plină de încredere în forţele proprii, Ella Negruzzi a devenit o apărătoare consecventă a celor oropsiţi de soartă. S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele, împreună cu alte două intelectuale, Maria Baiulescu şi Elena Meissner, Asociaţiei “Emanciparea femeii”, al cărei preşedinte a fost. Asociaţia a urmărit emanciparea civilă şi politică a femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Şi-a concentrat atenţia asupra femeilor de la sate, iniţiind cercuri culturale şi fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-şi organizeze gospodăria şi cum să-şi educe copiii.
După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizaţia “Grupul avocaţilor democraţi”, înfiinţată în 1935. De asemenea, a înfiinţat organizaţia “Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri şi conferinţe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acţiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale şi culturale.

Maria Baiulescu

Maria Baiulescu

A desfăşurat o activitate susţinută şi în publicistica vremii. Mai mult, după ce Constituţia din 1923 conferea femeilor din România dreptul de vot şi de a fi alese, Ella Negruzzi s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc şi, în 1929, a fost aleasă consilier local în Bucureşti, alături de alte feministe precum Alexandrina Cantacuzino şi Calypso Botez. Ella Negruzzi a militat toată viaţa pentru emanciparea femeii, pentru promovarea culturii, împotriva războiului. Jurist de seamă şi luptătoare pentru emanciparea femeii în România, Ella Negruzzi s-a stins din viaţă la Bucureşti, pe 19 decembrie 1948.

Sursă: Istorie pe scurt.ro

Ella NegruzziEstul Europeifemeie avocatIasi
Read more
  • Published in Cultură, Legende
1 Comment

Istoria tramvaiului la Iaşi

luni, 05 iunie 2017 by administrator

În martie 1900, străzile Iaşiului au fost străbătute pentru prima dată de tramvaiul electric, o inovaţie a epocii. Locuitorii au privit cu uimire vagoanele AEG, fiind printre primii români care au făcut cunoştinţă cu tramvaiul electric. Liniile de tramvai au necesitat şi o transformare a oraşului, străzile au fost lărgite, pregătindu-se şi electrificarea oraşului.

Unul din primele vagoane care au circulat la Iasi, aici fotografiat in Copou

Modernizarea Iaşiului

Istoria tramvaiului la Iaşi a început în martie 1898 când s-a semnat contractul între Primărie şi Societatea Algemeine Electricitäts Gesellschaft (AEG) din Berlin pentru aducerea tramvaiului electric la Iaşi. Străzile erau întortochiate şi cu pante accentuate ceea cea necesitat ample lucrări. Au fost numeroase probleme pentru primarul Nicolae Gane, cu alinierea, retragerea caselor pe noile poziţii indicate de planul inginerului Gr. Bejan, pentru a se da drum liber „trăsurilor fără cai”. S-au făcut exproprieri, s-au cumpărat terenuri de la proprietarii aliniaţi, altora, după caz, vânzându-li-se. S-au mutat ziduri şi garduri, nu fără ponoase electorale la adresa înlocuitorilor lui Nicolae Gane, care făcuse „pozna” aducerii tramvaiului.

Citeşte şi  O ieşeancă a fost prima femeie avocat din Estul Europei. A murit după o viață petrecută luptând pentru drepturile femeilor

„Voiajuri experimentale”

Societatea de Electricitate şi-a organizat un birou comercial în Casa Neuchötz din strada Ştefan cel Mare nr. 1, unde este acum restaurantul „Select”. Luni dimineaţa, în ziua de 24 ianuarie 1900, au început voiajurile experimentale ale primelor tramvaie, la 17 februarie/1 martie 1900 punându-se în circulaţie, pentru public, linia Gară – Hală, la 6/19 martie – linia Păcurari, iar la 7/20 martie – tronsonul Hală-Socola şi apoi celelalte.Totodată, s-au executat şi lucrări de electrificare a oraşului, contractate de Primărie cu Societatea Continentale Gesellschaft für Electriche Unternehmungen din Nürnberg, la 15 noiembrie 1897. În ziua de 8 septembrie 1898, s-a pus piatra fundamentală la clădirea Uzinei, iar după vreo 8 luni, mai bine zis la 6 mai 1899, „Uzina de lumină”, cum se mai numea, a început furnizarea de curentul alternativ, cu tensiune înaltă de 3000 V şi tensiune joasă de 300/150 V, în reţelele oraşului.

 

 

Se afla pe strada Uzinelor”, fiindcă tot acolo s-a construit strada Moţoc şi Uzina electrică a tramvaielor, ce avea să fie dată în exploatare la 1 martie 1900.

Noutăţi edilitare

Vechile fotografii în care apar tramvaiele de sfârşit de secol XIX strecurate printre clădirile acelor vremi şi tăind curajos străzile oraşului amintesc de oamenii de atunci, fie ei primari, consilieri, ingineri ori tehnicieni care au dat spre folosul Iaşului noua invenţie a inteligenţei şi creativităţii umane, de care lumea se bucura, nu fără oarecare reticenţă, ce‑i drept, ca la orice început.

Preocuparea unor mari înaintaşi ca Iaşii să devină un oraş modern a fost încununată de succes odată cu introducerea iluminatului electric şi a tramvaiului electric, acţiuni care s-au succedat la un scurt interval de timp. Meritul unor personalităţi ieşene precum Nicolae Gane, Vasile Pogor, Leon Negruzzi constă în faptul că, în funcţiile publice pe care le-au avut, toţi foşti primari, au luptat pentru introducerea celor mai noi soluţii, atât în ceea ce priveşte iluminatul electric, cât şi transportul în comun. Astfel, în anul 1899, Iaşul poseda prima uzină electrică comunală („Uzina de lumină“), iar în 1900 pe străzile Iaşului circulau tramvaie electrice.

Cea mai lungă reţea din ţară

În 1898, firma AEG din Berlin, căreia prin legea 713, promulgată de regele Carol la data de 9 martie, i-a fost concesionată construirea şi exploatarea reţelei de tramvai din Iaşi ca urmare a câştigării licitaţiei din 18 septembrie 1897, a început lucrările, iar pe data de 1 martie 1900 a fost dată în exploatare prima linie, de la Gară până la Hală. În acelaşi an s-au inaugurat: traseul Păcurari – Hală, linia dintre Hală şi Socola, respectiv Hală şi Nicolina, linia spre Copou (până la Regimentul 13 Dorobanţi), linia Gară – Abator, iar în 1901 a fost dat în exploatare traseul Târgu Cucu – Sărărie, prelungit în 1907 până la Copou prin actuala stradă Triumf. La definitivarea reţelei de tramvai în 1901, Iaşul se situa pe primul loc ca lungime de reţea (17,307 km) între cele cinci oraşe din ţară care au introdus tramvaiul electric între 1894 şi 1901. Structura finală a traseelor era următoarea: linia 1: Copou – Socola, linia 2: Păcurari – Nicolina, linia 3: Gară – Abator, linia 4: Târgu Cucu – Sărărie – Copou.

Citeşte şi  IMAGINE RARĂ din IAȘI: Masivul Ceahlău, vizibil la orizont din Copou

Primele tramvaie

Exploatarea tramvaiului electric la Iaşi a început cu un număr de 16 vagoane, construite la Nürnberg. Din documentele de arhivă nu reiese clar cum arătau primele tipuri de tramvaie care au circulat la Iaşi. O descriere, destul de fidelă, a făcut-o, totuşi, unul din vechii lucrători ai Uzinei de Tramvaie, maistrul Gheorghe Sîrbu, care a lăsat în amintirile sale scrise următoarele detalii: „Mi-aduc aminte foarte bine de aceste vagoane, deoarece am călătorit cu ele şi am executat la strung piese pentru întreţinerea lor. Vagoanele erau pe două osii, trucul (sau gheştelul, cum i se spunea pe atunci) era din tablă groasă de oţel presat cu nervurile în afară. Distanţa între osii era de 1.500 mm. Caroseria (sau cupeul) era construită în întregime din lemn, îmbrăcat în exterior în întregime cu tablă de fier.

Peroanele erau complet deschise, nu aveau nici un geam pentru protecţia vatmanului. Salonul pentru pasageri era prevăzut cu uşi glisante la ambele peroane. Interiorul era din lemn de fag şi stejar, frumos finisat şi lustruit, la culoarea naturală a lemnului. Pentru pasageri erau prevăzute câte două bănci, montate lateral, faţă în faţă, la mijloc fiind culoarul de trecere. Ventilaţia cupeului se făcea printr-un număr de oberlihturi practicate într-o cuşcă construită pe toată lungimea acoperişului vagonului. Semnalizarea se făcea de către vatman, manual, cu un clopot din bronz turnat. Vagoanele erau prevăzute cu faruri rotunde la ambele peroane, montate pe acoperiş, la mijloc.

Indicaţiile de linii se făceau prin tăblii detaşabile, practicate pe marginea acoperişului vagonului, sub far. Indicativele pe timp de noapte se făceau printr-un fel de far cu culori. Fiecare linie avea culoarea ei distinctă. Peroanele vagonului erau prevăzute cu câte două scări. Urcarea şi coborârea pasagerilor se făcea pe ambele părţi ale peroanelor, fără nicio restricţie, deoarece pe vremea aceea circulaţia era foarte redusă, iar vehiculele erau numai cu tracţiune animală. Vagonul de tramvai era vopsit într-o culoare gri-vernil la partea inferioară până la nivelul geamurilor, inclusiv peroanele. De la nivelul geamurilor până la acoperiş era vopsit în gri-vernil deschis, iar acoperişul într-un verde închis.

Vagonul avea numere de înmatriculare, pe ambele peroane la mijloc, iar pe părţile laterale era pictată în chenar emblema oraşului Iaşi cu numărul de înmatriculare al vagonului sub emblemă, cuprins în chenar. Iniţial, încălzirea se făcea cu sobe cu cărbuni“.

Circulă şi astăzi

În 1998, echipa inginerului Dorian Geba a restaurat două vagoane AEG (vagonul 1 – pentru călători – şi vagonul 2 – măturătoare), după modelele celor care au circulat prin Iaşii primilor ani ai secolului XX. Acum, vagonul 1 sau mai popularul „tramvai de epocă”, restaurat cu migală, este una din atracţiile turistice ale Iaşului. La evenimente speciale şi în zilele de sărbătoare, tramvaiul circulă pe una din cele mai vechi rute – Copou – Tg Cucu, iar ieşenii şi turiştii de astăzi se pot simţi ca şi primii călători ai tramvaiului, acum mai bine de 110 ani.

Sursa:  curierul-iasi.ro

Esti din Iasiestidiniasi.roTramvai Iasi
Read more
  • Published in Cultură, Local
1 Comment

Povestea enigmatică a ieșencei care a cucerit lumea cu frumusețea ei. A reușit să devină primul fotomodel profesionist din istoria omenirii

duminică, 04 iunie 2017 by administrator

Renee Perle, o româncă născută la Iaşi, a devenit în anii ’30 primul fotomodel din lume. Soarta i-a surâs tinerei ajunse în capitala Franţei, atunci când un celebru fotograf de modă s-a îndrăgostit nebuneşte de ea.

Figura unei românce din secolul trecut, considerată primul fotomodel din istoria omenirii a inspirat zeci de fotografi şi designeri de renume, de-a lungul timpului.  Renee Perle, o româncă cu origini evreieşti a devenit primul fotomodel profesionist din istorie în anii 30, la Paris.

Numele real al primului fotomodel din lume a fost, de fapt, Renadi Parlea.    Născută la Iaşi într-o familie cu origini evreieşti, românca a ajuns la începutul anilor ’30 la Paris.

Frumuseşea tinerei a propulsat-o în lumea modei. A ajuns model pentru celebrul creator Georges Doeuillet. Drumul spre celebritate i s-a deschis în urma unei întâlniri cu celebrul fotograf Jacques-Henri Lartigue.

Se spune că acesta ar fi zărit-o pe stradă şi s-ar fi îndrăgostit fulgerător de ea.   Bruneta înaltă, elegantă care se ascundea sub o pălărie de soare i-a atras atenţia artistului pe loc şi acesta a aleso drept muză pentru fotografii.

Cei doi au avut o relaţie care a durat doi ani şi pe care Jacques-Henri Lartigue a amintit-o în memoriile sale drept ”o vacanţă eternă”. Şi-au petrecut aprape doi ani în Sudul Franţei unde iubitul fotograf şi-a imortalizat partenera muză în 341 de fotografii care aveau să facă istorie în modă.  Fotograful nota despre model în jurnal, în perioada relaţiei:

“Renée!  Este tandră, pasională şi devotată. Peste toate acestea, Renee înseamnă dragoste. Face mereu scene. Este gelozie sau este nebunei? Poate simte nevoia să ne certăm de dragul împăcării.Sunt prea cu picioarele pe pământ, prea spectator şi prea prost actor pentru acest tip de joc pe care Renee vrea să-l jucăm”.

Relaţia celor doi s-a încheiat în 1932 şi despre Renee nu s-a mai ştiut nimic.  ”Am lucrat cu multe superbe. Pe lângă ea, toate celelalte păreau ţărănci”, avea să  spună fotograful peste ani despre Renee.

Chiar românca nu a făcut o carieră în modă, cele 341 de fotografii realizate de Lartigue au făcut istorie.  Cadrele realizate de Lartigue cu Renee Perle au ajuns celebre şi  s-au vândut la marile case de licitaţii la preţuri piperate.

În  6 mai 1999, ”Renee Perle în haină albă” se vindea la casa Sotheby’s cu preţul de 4.375 $.  Figura şi fotografiile lui Renee au inspirat de-alungul vremii creatori renumiţi. John Galliano spunea despre primul fotomodel din lume :

”Această pariziană jucăuşă a fost o avangardistă perfectă: purta fie panataloni scurţi, fie evazaţi, încă din 1930 iar mâinile îi erau pline de brăţări!”

Despre Renee Perle se ştie că a murit în 1977 în zona din Sudul Franţei unde petrecuse doi ani de vacanţă cu fotograful care i-a adus celebritatea.

sursa: Adevărul

fotomodelieșeancăParisRenee Perle
Read more
  • Published in Cultură, Legende
No Comments

Mănăstirea Cetăţuia, un alt colţ de suflet!

sâmbătă, 03 iunie 2017 by administrator

Mănăstirea Cetăţuia

Manastirea Cetatuia, purtand hramul „Sfintii Apoltoli Petru si Pavel„, este asezata in marginea vestica a orasului Iasi. Din oras se ajunge chiar si cu mijloacele de transport in comun. Este situata pe una din cele sapte coline ale orasului; pe varful unui deal cu rape de jur imprejur. De la poalele colinei, se urca pe langa padure.

Manastirea Cetatuia

Manastirea a fost ridicata de Gheorghe Duca, Domn al Moldovei, in a doua sa domnie (1668 – 1672), dupa planuri asemanatoare unei alte manastiri din Iasi. Este vorba despre manastirea Trei Ierarhi, pe care a vrut s-o imite, cu toate ca performanta nu era posibila. Manastirea este inchinata Sfantului Mormant de la Ierusalim, ca multe altele in cursul vremii. A fost inzestrata cu multe odoare si vesminte scumpe. Dintre acestea, se mai pastreaza inca „orarul din catifea rosie lucrat in fir de aur si argint de Anastasia Doamna”, sotia domnitorului.

Manastirea Cetatuia

Aici mai funcionase inainte de aceasta manastire, o biseerica si o cetatuie, care a indeplinit rolul de refugiu al asediatilor. Era legata printr-un tunel de curtea domneasca din Iasi.

Manastirea Cetatuia a trecut in decursul vremii prin razboaie, si alte calamitati naturale. Lucrari de reparatie si restaurare au avut loc in 1830-1911 si 1940-1941, insa cea mai importanta initiativa a fost in 1964-1971, cu sprijinul statului, a Directiei Monumentelor Istorice, a Departamentului Cultelor si Mitropoliei Moldovei. Datorita restaurarilor si-a pastrat forma originala.

Manastirea Cetatuia

Pericolul cel mai mare il reprezinta acum alunecarile de teren, fenomen care s-a accentuat dupa 1996. Consolidarea dealului devine astfel absolut necesara pentru pastrarea intacta a temeliei asezamantului.

 Manastirea Cetatuia          Manastirea Cetatuia

Este o constructie din zid, in plan trilobat. Altarul este luminat de trei ferestre, catapeteasma acestuia, din lemn sculptat, inaltandu-se pana la bolta. Naosul delimitat de pronaos, prin arcadele sprijinite pe coloane puternice, octogonale cu capitele patrate ornamentate sculptural.

 Manastirea Cetatuia          Manastirea Cetatuia

In interiorul bisericii, pe partea dreapta, se gaseste si mormantul ctitorului – Gheorghe Duca, Domnul Moldovei.

Manastirea Cetatuia

Fatada bisericii este impartita in doua de un brau de piatra format din trei suluri rasucite din loc in loc si fixat pe o banda de piatra alba decorata cu rozete si frunze de stejar cioplite in relief. Fatadele au stalpi contraforti si ocnite moldovenesti mari si mici.

 Manastirea Cetatuia          Manastirea Cetatuia

Manastirea Cetatuia

Pictura manastirii Cetatuia constituie o adevarata creatie artistica. Pictorii, cunoscuti cu numele, sunt fratii Mihai si Gheorghe Dima, aromani originari din Turcia, chemati de Gheorghe Duca. In documentele istorice se mai pomeneste si de pictori localnici ca Nicolae zugravul cel batran, Stefan zugravul si altii.

 Manastirea Cetatuia          Manastirea Cetatuia

Pictura are si anumite elemente compozitionale specifice, cum ar fi: Viata si Martirajul Sfantului Ioan Botezatorul si 23 de scene din Acatistul Maicii Domnului. In pridvor, pe langa alte scene binecunoscute, gasim pictati si pe unii Filozofi antici.

Manastirea Cetatuia

Fosta casa domneasca, aflata in partea nordica a manastirii, a fost transformata in muzeu. Staretia si sala gotica, in care a functionat renumita tipografie de limba greaca, sunt si ele inca prezente.

Manastirea Cetatuia

Iata ce aflam din placa memoriala fixata in zidul salii gotice: „Manastirea Cetatuia zidita de Gheorghe Duca in 1669, fosta resedinta de vara a voievozilor si mitropolitilor Moldovei, adapost de lucru al Mitropolitului Dosoftei si invatatului Dimitrie Cantemir. Avand o tipografie ajunsese in timpul din urma in stare de parasire in deosebi palatul Domnesc, Sala Gotica si gospodaria erau in completa ruina. Asa fiind prin staruinta IPS Dr. Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei, cladirile vechi au fost refacute de Comisiunea Monumentelor Istorice, inaugurandu-se cu deosebita solemnitate in octombrie 1911 de marele Rege Carol I venit la Iasi cu familia Regala pentru serbarea jubileului Universitatii, cu care prilej s-a pus temelia noilor chilii manastiresti. La aceasta stralucita serbare la care au fost prezenti si delegatii Universitatilor straine sositi la Iasi pentru Jubileul Universitatii, a contribuit foarte mult aviatorul Aurel Vlaicu care a zburat pe aparatul inventat de el, plecand de la scoala normala „Vasile Lupu” peste Iasi si facand mai multe viraje in jurul dealului cu manastirea Cetatuia in admiratia invitatilor straini si a multimii poporului. A fost primul zbor de aviatie la Iasi.”

Zidul de incinta construit din piatra inconjoara manastirea, la colturi avand ridicate turnuri de aparare.

Manastirea Cetatuia

 Manastirea Cetatuia          Manastirea Cetatuia

Rolul cultural al manastirii. Cu sprijinul material al Domnitorului Gheorghe Duca, manastirea a avut un rol important in raspandirea culturii crestine ortodoxe. Pentru comunitatile care se serveau de limba greaca, rolul cultural al manastirii Cetatuia a crescut dupa infiintarea tipografiei grecesti in 1682. Tipografia a fost incredintata unor calugari romani in frunte cu Ieromonahul Mitrofan, ajuns episcop de Husi. In aceasta manastire au functionat scoli, iar biserica si incaperile manastirii au servit ca spital pentru raniti din marele razboi.

Manastirea Cetatuia

Cu toate ca este oarecum izolata de oras, linistea pe care o aduce in sufletul vizitatorului merita efortul depus pentru a ajunge sus. Panorama orasului este extraordinara, din punctul pe care il ocupa manastirea, iar datorita inaltimii colinei, aceasta poate fi vazuta din aproape toate punctele orasului.

Sursa:  www.crestinortodox.ro

Manastirea Cetatuia

Esti din Iasiestidiniasi.roIasi
Read more
  • Published in Cultură
No Comments
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8

Contact

0749 314 463
0752 134 074
contact@estidiniasi.ro

Informații

Termeni si conditii
Politica Cookie

Program

Luni-Vineri: 09.00-17.00
Sâmbătă: Închis
Duminică: Închis

Link-uri externe

ANPC
Sol. Litigii

© 2020. Toate drepturile rezervate. Site creat de Esti din Iasi

TOP