Top 5 minuni ale antichității care sunt un mister total și astăzi
Versiunea acceptată oficial de istorici este că civilizația umană a luat naștere în Mesopotamia în jurul anului 6.500 î.e.n și a început să ia avânt abia în jurul anului 5.000 î.e.n. Recent, însă, cu ajutorul tehnologiilor și a noilor descoperiri arheologice, au fost aduse la lumină dovezi ale existenței unor civilizații antice mult mai dezvoltate decât credeam noi.
Aceste civilizații, despre care nu știm aproape nimic, au fost capabile să construiască structuri pe care astăzi, cu tehnologia pe care o avem, ne-ar fi greu să le recreăm.
Vă prezentăm în continuare câteva dintre construcțiile care ne pun pe gânduri și care ne indică faptul că, cel mai probabil, știm foarte puține despre istoria civilizațiilor care s-au succedat pe Pământ.
OBELISCUL NETERMINAT DIN EGIPT
Unul dintre cele mai faimoase vestigii ale unei lumi de mult pierdute este obeliscul neterminat din Egipt, care are niște dimensiuni uluitoare. Uriașa structură, tăiată dintr-un singur bloc de piatră cu o precizie incredibilă, cântărește aproape 1.200 de tone și are o lungime de 42 de metri. Construcția, aflată în zona de nord a carierelor de piatră de la Assuan, a fost abandonată din motive necunoscute.
Practic, dacă ar fi fost finalizat, obeliscul ar fi fost cel mai mare ridicat vreodată (mai înalt decât o clădire cu 10 etaje din vremurile noastre). Mai mult, construcția este săpată în granit, unul dintre cele mai dure materiale care există pe Terra, iar în jurul ei există foarte puțin spațiu de manevră.
MONUMENTUL SUBACVATIC YONAGUNI, DIN JAPONIA
Monumentul Yonaguni este o structură masivă din piatră, scufundată, aflată lângă coasta Insulei Yonaguni Jima, din Japonia. În 1986, Kihachiro Aratake, un bărbat care făcea scufundări în zonă, a descoperit o structură bizară la aproximativ 25 de metri adâncime.
Aratake a rămas uimit de formațiunile dreptunghiulare masive, cu unghiuri perfecte de 90 de grade, pereți drepți, scări și coloane. Structura este construită din gresie și a fost realizată dintr-un singur bloc de piatră, de dimensiuni colosale: 150 de metri lungime, 40 de metri lățime și 27 de metri înălțime.
Masaaki Kimura, un geolog marin de la Universitatea Ryukyus din Japonia, studiază și cartografiază situl de mai bine de 15 ani. El crede că monumentul megalitic este vechi de peste 5.000 de ani și s-a scufundat din cauza unui cutremur acum 2.000 de ani.
Alții au estimat, însă, că structura este mult mai veche și că ar putea fi dovada unei civilizații avansate, care a existat în timpul ultimei ere glaciare. Grandioasa construcție nu este, însă, singura descoperită lângă Insula Yonaguni Jima.
În apropierea monumentului megalitic se află încă alte zece structuri, printre care un castel, cinci construcții ce par a fi temple și o arenă de mari dimensiuni. Toate acestea sunt interconectate printr-o rețea de drumuri și apeducte.
Un lucru este clar: ansamblul de la Yonaguni este învăluit în mister și este ignorat de majoriatea istoricilor, care lasă necercetat un capitol foarte important din istoria antică a Asiei.
CAPETELE OLMECE GIGANTE
Olmecii au fost o civilizație precolumbiană din America Centrală, care a influențat masiv popoarele care i-au urmat, precum aztecii sau mayașii. Cultura olmecă a înflorit în zona Golfului Mexiculul între 1.200 și 400 î.e.n.
Olmecii au fost artiști și sculptori talentați și au lăsat în urmă o multitudine de statuete, măști și figurine. Însă, pe lângă toate acestea, ei au reușit să creeze niște opere megalitice impresionante: 17 capete gigantice din piatră, fiecare cântărind peste 50 de tone.
Capetele au fost descoperite în trei dintre cele mai importante așezări olmece din Mexic – La Venta, San Lorenzo și Tres Zapotez. Capetele au fost sculptate în bucăți uriașe de bazalt, o rocă extrem de dură, fapt ce a dat naștere unei întrebări justificate: ce unelte ar fi putut folosi olmecii pentru a construi o operă atât de impresionantă?
Mai mult, imensele bucăți de bazalt din care au fost realizate capetele descoperite la San Lorenzo au fost extrase din Munții Tuxtla, care se află la 50 de kilometri depărtare.
Cum a reușit un popor presupus primitiv să transporte blocurile gigantice de piatră? O altă controversă legată de această descoperire este faptul că aproape toate capetele au trăsături specifice rasei africane, cu nasul aplatizat și buzele groase.
Unii susțin că acest fapt dovedește că au existat în Africa civilizații avansate, capabile să navigheze pe oceanele lumii încă dinaintea europenilor.
GOBEKLI TEPE, TURCIA
Considerat de arheologi drept un sit neolitic (aproximativ 9.600-7.300 î.e.n.), Gobekli Tepe este un complex de structuri circulare și ovale, formate din stâlpi de piatră sculptați, ce cântăresc zeci de tone. Cercetările de la Gobekli Tepe au fost începute în 1995 de profesorul Klaus Schmidt, care era convins că situl reprezintă cel mai vechi templu din lume.
Deși doar 5% din structuri au fost excavate până acum, prin cercetări geomagnetice, Schmidt a ajuns la concluzia că pe platoul de la Gobekli Tepe se află alte 20 de cercuri, alcătuite din stâlpi de piatră de peste 5 metri înălțime și cu o greutate de aproximativ 15 tone.
Conform cercetărilor, ansamblul datează de acum 10.000 – 11.500 de ani. Varianta oficială este că toate aceste structuri gigantice ar fi fost construite de un popor de vânători-culegători, care nu cunoșteau nici roata, nici olăritul, nici scrierea.
Însă măiestria cu care au fost realizate aceste structuri, dar și complexitatea construcției par să indice altceva. Este greu de crezut că un popor cu unelte rudimentare ar fi fost capabil să construiască ceva atât de grandios.
Așadar, Gobeki Tepe este o descoperire arheologică extrem de valoroasă, deoarece ar putea schimba radical modul în care înțelegem istoria antică.
TEMPLUL MEGALITIC DIN MALTA
Mai vechi decât Stonehenge și piramidele din Egipt, templele megalitice Ggantija de pe Insula Gozo reperzintă unul dintre cele mai importante situri arheologie din Malta.
Versiunea oficială este că ansamblul a fost realizat în neolitic, în jurul anului 3.600 î.e.n. Complexul megalitic este format din două temple, înconjurate de un zid înalt și masiv, construit din blocuri imense de piatră, cu o înălțime de peste 5 metri și cu o greutate de peste 50 de tone.
Dimensiunile uriașe ale megaliților i-au determinat pe localnici să creadă că templele au fost construite de uriași. Potrivit unei legende locale, zidurile templului au fost construite într-o zi și o noapte de o femeie-gigant numită Sunsuna, care a cărat blocurile de piatra tocmai de la Ta’Cenc – o localitate aflată pe partea opusă a insulei. De altfel, „Ggantija” înseamnă „Peștera gigantului” în limba malteză
Sursa: http://incredibilia.ro
- Published in Cultură
SUPERSTIȚIILE – între MIT și REALITATE
Ți-e frică să nu-ți taie calea pisica neagră?
Ai deschide o umbrelă în casă?
Ce părere ai despre numărul 13?
Fie că ții sau nu cont de ele, probabil ești familiar măcar cu una dintre superstițiile de mai sus. Cum se face, deci, că oameni din întreaga lume bat în lemn sau evită să calce pe fisurile din trotuar?
Deși superstițiile nu au nicio bază științifică, mulți dintre noi ne încredem în ele. Întrucât implică forțe supranaturale, nu e de mirare că unele superstiții își au baza în religie.
De exemplu, numărul 13 a fost asociat cu o scenă biblică, și anume Cina cea de Taină. În aceasta, Iisus Hristos a luat cina cu cei 12 ucenici chiar înainte să fie arestat și răstignit. De aici a luat naștere ideea că a avea 13 invitați la masă aduce ghinion. Cu timpul, numărul 13 s-a transformat într-unul ghinionist.
În zilele noastre, frica de numărul 13, numită triskaidekafobie, e atât de comună, încât multe clădiri din lumea întreagă sar peste etajul 13, numărătoarea făcându-se direct de la 12 la… 14!
CITEȘTE și CAFEINA – drogul nostru cel de toate zilele
Există însă și superstiții care provin din tradiții religioase pe care puțini oameni și le mai amintesc. Se crede că bătutul în lemn provine din folclorul anticilor indo-europeni sau de la strămoșii lor care credeau ca arborii găzduiesc diferite spirite. Atingerea unui copac invoca protecția sau binecuvântarea spiritului dinăuntru. Cumva, aceste tradiții au supraviețuit mult timp după ce credința în spirite a dispărut.
Superstițiile nu au neapărat origini religioase. Mulți italieni se tem de exemplu de numărul 17, pentru că, scris cu litere romane (XVII), el poate fi rearanjat sub forma vixi, care înseamnă viața mea s-a sfârșit.
Aprinderea a trei țigări cu același chibrit îți putea aduce mari necazuri dacă erai un soldat în tranșee. Chibritul aprins pentru prea mult timp putea atrage atenția lunetistului inamic. Și deși fumătorii zilelor noastre nu mai au de ce să-și facă griji pentru lunetiști, superstiția e încă vie.
Superstițiile tale care sunt?
- Published in Cultură, Divertisment
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Palatul Roznovanu – Istorie fascinantă și povești zbuciumate
Clădire martoră a unor povești cel puțin interesante ale unei importante familii de boieri moldoveni (Rosetti-Roznovanu), Palatul Roznovanu are o istorie amplă și fascinantă.
Istoria dinaintea temeliei Palatului Roznovanu
Terenul care este astăzi ocupat de impunătorul Palat Roznovanu a avut o serie de proprietari, toți făcând parte din familii boierești de renume în Moldova. În secolul XVII, printre proprietari se numără Simeon Moghilă Vodă (1606-1607), care îl dăruiește lui Pană Visternicul în jurul anului 1620.
Gheorghe Hatmanul, fratele domnitorului Vasile Lupu, este următorul deținător al terenului, acesta alegând să contruiască o pivniță și case de piatră. Este înapoiat apoi urmașilor lui Pană de noul domnitor, ca mai apoi să fie cumpărat de Miron Costin, „vornicul țării de Jos”. Vornicul reprezintă un mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
Următorul care intră în posestia terenului este visternicul Ursache, iar ceea ce urmează este istoria unui palat cadru al unor povești fascinante
Primul proprietar al Palatului Roznovanu propriu-zis este visternicul („Ministrul de finante” la curțile domnitorilor din Țările Române) Matei Cantacuzino, a cărui aşezare „ocupa o mahala întreagă a oraşului pe Uliţa Mare, mai în faţă cu Mitropolia” şi ascundea în „fundul unei minunate grădini locuinţa, mare zidire cu două rînduri”.
În timpul Războiului Ruso-Turc însă (1786-1788), visternicul, împreună cu alți boieri moldoveni, erau înfricoșați de luptele continue dintre turci, nemți și ruși, alegând să părăsească țara, condamnând astfel palatul de atunci la o soartă nefastă: clădirea a fost „risipită din temelii”.
Istoria clădirii care rezistă și astăzi
Refăcută și „deschisă tuturor oamenilor învățați”, așezarea denumită astăzi Palatul Roznovanu intră în posesia înstăritului Neculai Rosetti-Roznovanu (Rosnovanu) (1715-1805). Acesta îi lasă moștenire impresionanta clădire fiului său, Iordache Rosetti-Roznovanu (1764-1836), care a fost și el visternic în timpul Războiului Ruso-Turc dintre anii 1806-1812.
Palatul a fost contruit după planul arhitectului Gustave Freiwald, care a fost angajat și la zidirea Mitropoliei. Visternic al „Prințipatului Moldovei” și consilier de stat al Rusiei, Iordache Roznovanu este cel care demarează „zidirea palaturilor”. Interiorul a fost zugrăvit de pictorul Stavski, iar Paraclisul (capela) de pictorul Balomir.
Palatul era cel mai impozant pe vremea când a fost ridicat. Holurile erau mari, saloanele înalte, scările elegante, cu influențe din palatele occidentale văzute de Neculai Rosetti-Roznovanu (1794-1858), fiul lui Iordache; fațada era împodobită cu statuile Dianei (zeița vânătorii din mitologie română) și lui Apollo (zeu al zilei, al luminii și al artelor din mitologia greacă), care, împreună cu statuile Minervei, a lui Hercule, Atlanta și Martie de la intrare, făceau din Palatul Roznovanu o adevărată capodoperă.
Bineînțeles, inaugurarea impresionanutului palat s-a făcut cu o petrecere bogată, evenimentul având loc în ziua de Sf. Gheorghe (23 aprilie), în anul 1832.
Citește și Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia. Partea a-III-a
Trăiri zbuciumate, controverse și blesteme
Una dintre poveștile romantice care au zguduit societatea în general conservatoare a Moldovei secolului 19 a fost amorul ilicit dintre Nicolae Rosetti-Roznovanu (1842-1891), urmașul proprietar al Palatului Roznovanu și Maria (Marghiolița) Ghica-Comănești, căsătorită cu mult mai vârstnicul logofăt Costache Sturdza.
Neculai, îndrăgostit iremediabil de Marghiolița a luat cu asalt împreună cu o ceată de arnăuți Palatul de la Ruginoasa, reședința logofătului și a răpit-o pe amanta sa. În timpul încăierării, Săndulache, fiul logofătului, a fost ucis. Soțul înșelat obține nerecunoașterea legăturii celor doi amanți și anatemizarea lor de către biserica ortodoxă.
Palatul Roznovanu cunoaște apoi un con de umbră și se vorbește chiar de un blestem provocat de relația scandaloasă a celor doi îndrăgostiți.
Transformarea în spațiu public
Îndeplinind Hotărârea Consiliului Comunal din 9 ianuarie 1891, aprobată de Adunarea Deputaţilor, în 4 iunie 1891, pentru cumpărarea palatului familiei Roznovanu, ca sediu al Primăriei, vineri, 18 octombrie 1891, a început mutarea birourilor administraţiei locale în fostele saloane, golite de vechile lor mobile.
Așadar, în anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primăriei.
Între 1893-1894, construcția a fost modificată (s-a adăugat un etaj, dar s-a desființat capela), constituind pentru scurt timp reședinta familiei regale (Principele Ferdinand si Pricipesa Maria).
În timpul Primului Răboi Mondial, între 1916 – 1918, Palatul Roznovanu a devenit sediul ministerelor și al conducerii politice, refugiate de la București. În 1918, în actuala sala de ședințe a Consiliului Local, s-a întrunit Consiliul de Război al României.
După 1990 s-au perindat prin Sala Mare a Palatului, semnificative personalități ale vieții politice românești, membrii Casei Regale, ambasadori și reprezentanți ai statelor din toate colțurile lumii. Clădirea adăpostește actualul sediu al primăriei Iași.
- Published in Cultură
Laborator ultrasecret in Iasi. Vezi unde este situat
Laborator ultrasecret in Iasi. Vezi unde este situat
De fapt…nu. Nu e asa secret dar pot garanta ca nici nu stie foarte multa lume despre el. Locul e absolut electrizant, numele acestuia fiind „Tehnica Tensiunilor Înalte”. Fulgerele si scanteile nu lipsesc in cazul demonstratiilor!
IMENSUL laborator parca desprins din filmele Americane se situeaza in interiorul universitatii ”Gheorghe Asachi” Iasi , facultatea de Inginerie Electrica Energetica si Informatica Aplicata. Acesta poate fi vizitat in fiecare an in cadrul proiectului ”ziua portilor deschise” in special de catre elevii claselor a 12-a.
Bazele Tehnicii Tensiunilor Înalte la Iași au fost puse de Domnul Profesor NICOLAE GAVRILAȘ (1931-2012) care a avut o contribuție decisivă la dezvoltarea secției de Electroenergetică ieșene. Nicolae Gavrilas a desfășurat o muncă ştiinţifică, care a îmbinat cercetarea teoretică cu studiile de laborator.
Principalele direcţii abordate au fost descărcarea corona la tensiune continuă, tratarea neutrului reţelelor de medie tensiune, tehnologii neconvenţionale folosind tensiuni înalte, protecţia instalaţiilor electrice împotriva supratensiunilor de trăsnet. A coordonat sau participat la realizarea a cca. 50 contracte de cercetare ştiinţifică pentru unităţi industriale.
Echipamente folosite:
-Instalaţie încercare cu înaltă tensiune alternativă, tip WP 350/700 TÜR Dresda, 700 kV, 0,5 A, 50 Hz;
-Instalaţie de încercare cu impuls de tensiune, 1MV, 13,85 kJ, parametrii undei de impuls – 1,2/50 ms şi 250/2500 ms, tensiunea maximă pe etaj – 100 kV
-Instalaţie de încercare cu înaltă tensiune continuă 600 kV, 15 mA, producţie TÜR Dresda, factor de ondulaţie de 1 % la curentul nominal
-Instalaţii de încercare cu înaltă tensiune continuă, 300 kV, 50 mA, redresare cu dublarea tensiunii în schemă Schenkel, cu divizor rezistiv propriu şi eclatoare asociate.
–Analiza influenței configurației câmpului electric asupra ținerii dielectrice la solicitări cu tensiune alternativă, continuă și de impuls;
Principalele activități:
-Determinarea caracteristicii curent-tensiune ȋn cazul descărcării corona pentru diferite configurații de electrozi;
-Influența caracteristicilor constructive ale izolatoarelor electrice asupra tensiunii de conturnare a acestora;
-Studiul modului de orientare al descărcării de trăsnet către modele de paratrăsnete la scară, folosind impulsuri de tensiune de trăsnet și de comutație.
- Published in Cultură
Mai avem fabrici în Iași? Marile branduri ale Iașiului, acum ruine.
Mai avem fabrici în Iași? Marile branduri ale Iașiului, acum ruine.
Dacă înainte de Revoluție în halele de producție ale marilor companii din Iași lucrau mii de salariați, în prezent acestea au fost vândute la fier vechi, sau pe terenurile respective s-au construit centre comerciale. Fabrica de Ulei Unirea, Lactis, Fabrica de Bere, Fortus sau Fabrica de Țigarete sunt doar câteva dintre marile branduri ale Iașiului care au ajuns în prezent la fier vechi.
La Iași marile fabrici care asigurau o bună parte din economia județului înainte de Revoluție, sau chiar după 1989 au ajuns fie să fie vândute la licitație pentru acoperirea datoriilor, fie au intrat în hora privatizărilor încheiată, inevitabil, cu falimentul acestora. Companii de renume, recunoscute inclusiv peste hotare pentru produsele exportate în țări cu relații economice de tradiție sunt acum doar ruine, halele de producție sunt lăsate în paragină, foștii angajați sunt doar cifre în statisticile cu șomeri ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, iar pe terenurile pe care se ridicau sedii impunătoare se fac acum planuri pentru magazine și mall-uri.
Unul dintre agenții economici emblematici pentru Iașiul industrial este, fără îndoială, fostul Combinat de Utilaj Greu, actualul Fortus SA. Activitatea în halele în care Ceaușescu a investit nu mai puțin de 16 miliarde de lei a început în 1977, iar în anii care au precedat declinul colosului industrial, la Fortus lucrau 12.000 de angajați. Contractele de export cu state precum Olanda, China sau Egipt au susținut economic combinatul încă doi ani de la Revoluție.
Anul 2008 a însemnat pentru ieșeni închiderea bruscă a uneia dintre ultimele companii care mai făceau legătura dintre economia comunistă și cea capitalistă. Fabrica de Ulei Unirea, inaugurată în 1961, a fost prima investiție de pe noul bulevard al Țuțorei, conform istoricului ieșean Ion Mitican. În anul 2002 compania ieșeană a fost cumpărată de gigantul agricol Bunge Limited care, după doar șase ani, la începutul lui 2008 a anunțat printr-un comunicat de presă decizia de închidere a fabricii de ulei și de concediere a celor peste 200 de angajați pe care societatea îi mai avea în acel moment.
Cea mai veche fabrică de ţigarete din ţară, declarată monument istoric, este în ruine. Fabrica de Țigarete din Iaşi este, la rândul său, una dintre cele mai vechi societăți bazate pe producție din județ. Înființată în anul 1876, compania a ajuns ca în anul 1998 să producă zilnic nu mai puţin de 12 tone de ţigări. După ce a rezistat bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Fabrica de Țigarete de la Iași a fost răpusă de executarea silită a Societății Naționale „Tutunul Romanesc” SA de care aparținea, cei 200 de salariați care mai lucrau acolo fiind disponibilizați. Din acel moment, clădirile fabricii, transferate între timp de la Ministerul Finanțelor la cel al Culturii, au intrat într-un avansat proces de degradare. O ruină. Asta a ajuns cea mai veche fabrică din Iași. Este inclusă pe lista monumentelor istorice, dar din halele imense care susțineau utilaje masive au rămas doar pereții. Grinzile și planșeele au fost dărâmate, iar armătura-dezmembrată și vandută la fier vechi. Fabrica nu a fost păzită, iar controalele Poliției au avut efect doar pe termen scurt.
În urmă cu câțiva ani buni se anunța la Iași o nouă privatizare a unei foste „glorii” comuniste. Fabrica de lapte număra înainte de Revoluție peste 1.000 de salariați. Începând cu anul 2003, însă, bunurile societății, printre care și utilajele și spațiile de desfacere au fost vândute contra unor sume derizorii. Anul 2004 aduce blocarea conturilor companiei, iar Finanțele Județene pun sechestru asigurator pe sediul companiei, pe fabrică și pe depozite pentru o datorie de peste 14,6 milioane de lei. Compania intră, inevitabil, în faliment în anul 2009.
Fostă fabrică de bere din Păcurari, cândva clădire de patrimoniu, a dispărut de pe harta Iașiului. Fabrica de bere din Iași este un alt exemplu al economiei comuniste de care capitalismul nu a știut să profite. Până în anul 1990 pe terenurile în care în prezent s-au construit o serie de hypermarket-uri, după ani întregi în care au stat în paragină, se produceau peste zece tipuri de bere: Bucium, Breazu, Ciric, Carpați, Copou, Repedea, Unirea, Iași, Moldova, Bucegi și Berea Hipoglucidica, iar după această data producția s-a diversificat cu sortimentele Zimbru, Zimbru Pils, Cascada, Star, Derby și berea neagră Karl’s Beer Pils. Anul 2003 a adus, însă, ca în cazul majorității coloșilor economiei locale, declinul Fabricii de Bere, în cazul fabricii din Păcurări fiind invocate inclusiv interese imobiliare.
Iar pentru a nu uita domeniile economiei, marile branduri ale Iașiului, care au făcut din acesta, înainte de Revoluție, o adevărată capitală industrială a tării, Complexul Național Muzeal Moldova a decis realizarea, în premieră națională, a unui muzeu de arheologie industrială.
- Published in Cultură
Un grup de ieșeni celebri s-au implicat într-un festival senzație! Acesta face furori în toată România
@ Cei mai mulţi îi cunosc pentru prestaţiile muzicale rock, alţii pentru implicarea lor civică, unii pentru tatuajele speciale realizate de liderul lor „Castor”! @ Dincolo de toate acestea, mai nou, ei creează senzaţie prin momentele unice realizate şi care ţin de un fenomen care face furori în toată lume, de la Roma sau Moscova @ Este vorba de „historical reenactment” @ Totul presupune readucerea în prim-plan, atât prin costumaţie, armament sau spectaculoase bătălii antice, a vieţii strămoşilor noştri geto-daci de acum peste două milenii
Luna aceasta, la aproximativ 200 kilometri de fosta capitală a Moldovei are loc manifestarea intitulată sugestiv „Tamasidava„. Este vorba de festivalul în care tinerii trăiesc ca acum 2.000 de ani! Paradoxul este că acesta este organizat de un grup de ieşeni la Bacău. Asta pentru că la Iaşi, autorităţile locale responsabile nu au găsit banii necesari pentru un fenomen cultural de amploare şi cu un impact uriaş cultural în întreaga lume.
O nouă „pierdere” culturală pentru Iaşi
Paradoxal, băcăuanii se vor bucura, la începutul lunii iulie, de un spectacol unic în regiunea Moldovei. Un festival care îşi propune să recreeaze evenimente de acum 2.000 de ani va fi organizat în judeţul vecin de o asociaţie din Iaşi. Reprezentanţii acesteia şi-ar fi dorit să organizeze un astfel de eveniment în Iaşi, însă autorităţile nu au dorit să ofere finanţare.
Primul festival geto-dacic din regiunea Moldovei, Festivalului Tamasidava, va avea loc în judeţul Bacău, în perioada 7 – 9 iulie. Evenimentul care va reproduce evenimente din perioada antică a României va fi organizat de Asociaţia Română de Marketing (AROMAR) şi Asociaţia Geto-Dacii din Moldova, fiind finanţat de Consiliul Judeţean și Consiliul Local Bacău cu câte 55.000 de lei fiecare.
Asociaţia Geto-Dacii din Moldova este un ONG creat în 2014 la Iaşi, de Constantin Lăpușneanu, alias „Zurasieo„, şi Delia-Carmen Negură. Principala activitate a organizaţiei este cea de reconstituire istorică şi promovare a istoriei antice în România. Fondatorii asociaţiei au participat până în prezent la mai multe evenimente de acest gen din România şi de fiecare dată au reuşit să impresioneze publicul. Aceştia au făcut impresie, deja, la Alba-Iulia, oraş ce găzduieşte cel mai mare asemenea festival din ţara sau în capitala Federaţiei Ruse – Moscova!
Promotori ai „reînvierii istoriei” în Târgul Iesilor
În zona Iaşului au fost prezenţi la evenimente precum redeschiderea Palatului Culturii, Noaptea Muzeelor – ediţia 2017, dar şi la manifestări organizate în cadrul programului „Scoala Altfel”, atât în Iaşi – la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cât şi la şcoli precum Scoala Gimnaziala „Carmen Sylva” sau Liceul Teoretic „Ion Neculce” din Târgu Frumos. Deşi la fiecare eveniment din Iaşi membrii asociaţiei s-au bucurat de o audienţă sporită, „geto-dacii” nu au primit sprijin financiar şi logistic pentru a organiza un astfel de eveniment şi în judeţul Iaşi.
„La Bacău am participat la un singur eveniment la Şcoală Nr. 10 şi iată că, la distanţă de un an de zile, am reuşit să organizăm cu succes acest festival antic de reconstituire istorică: Tamasidava. Dacă consiliul judeţean, primăria/consiliul local, Direcţia pentru Cultură, s-ar implica într-un astfel de proiect, aşa cum au făcut şi cei din Bacău, atunci totul ar fi mult mai uşor de realizat”, ne-a spus Constantin Lăpușneanu, fondator al Asociaţiei Geto-Dacii din Moldova.
Consilierul judeţean Vasile Cotiuga, profesor la Facultatea de Istorie, susţine că autorităţile judeţene ieşene nu pot aproba mai mult de 15.000 de lei pentru fiecare proiect. Banii care ar fi insuficienţi pentru organizarea unui eveniment de o asemenea amploare. Consilierul a mai precizat că a încercat să ajute asociaţia prin prezentarea festivalului autorităţilor locale din comună Miroslava. Acestea, a mai transmis Cotiuga, ar fi fost de acord să ofere un spaţiu însă evenimentul nu va putea fi organizat decât dacă organizatorii vor strânge şi fondurile necesare.
“Un astfel de eveniment ar fi bine-venit pentru Iaşi. Ar fi o ocazie bună ca tinerii, copiii, dar şi adulţii, iubitori de istorie, să cunoască direct, nu doar din vitrinele muzeelor, lumea geto-dacilor, în special lumea războinicilor, dar şi viaţă de zi cu zi a acestora. Un asemenea eveniment este o îmbinare interesantă între spectacol, mult gustat de public, şi ştiinţă, căci toate reconstituirile, de la unelte, arme, echipamente militare, până la tactici de luptă sunt făcute după modele autentice. Evident, nu este uşor să organizezi un asemenea eveniment. El ar trebui sprijinit de autorităţile locale, căci, cum spuneam, îmbrăca şi o latură educativă, dar poate fi organizat şi de mediul privat. Sper că, colegii de la Asociaţia Geto-Dacii din Moldova să reuşească”, a punctat conf. univ. dr. Vasile Cotiuga.
Geto-dacii ieşeni sunt încântaţi de faptul că au reuşit să pună la punct planurile pentru Festivalul Tamasidava şi să îl ducă la bun sfârşit, dar în acelaşi timp şi-ar dori ca un eveniment de acest fel să fie organizat annual la Iaşi, în oraşul natal, astfel încât să devină un festival tradiţional.
“Ne-am implica activ chiar mai mult decât ne-am implicat la festivalul din Bacău. Sincer vă spun că nu am crezut niciodată că voi reuşi să organizez pentru prima dată un festival în alt oraş, decât în oraşul meu natal. Chiar ne-am dori ca acest lucru să se întâmple şi la noi în oraş, să devină un festival cu tradiţie şi pe care să îl creştem de la an la an”, a spus Constantin Lăpușneanu.
Lupte între daci şi romani, ateliere de fierărie şi muzica antică live
Argumentele care vin în favoarea organizării unui asemenea festival la Iaşi sunt multe. Toate activităţile de care participanţii pot avea parte sunt speciale şi multe dintre ele sunt benefice atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Lupte de gladiatori, muzica antică live cantata la instrumente tradiţionale, lupte de amploare între daci şi romani sau ateliere de fierărie, sunt doar câteva dintre lucrurile de care ieşenii s-ar putea bucura.
“Oamenii ar fi atraşi în primul rând de unicitatea festivalului şi nu numai. Doar dacă menţionez câteva dintre activităţile de bază vă veţi da seama de ce. Luptele de gladiatori, dansurile frumoaselor nimfe, muzica antică (cantata live la instrumente tradiţionale), bătăliile dintre daci şi romani (putem vorbi chiar de o confruntare de 50 vs. 50), ritualurile de iniţiere sau incinerare, târgul de sclavi, Rugul lui Zamolxes la care adăugăm şi atelierele de fierărie, pielărie, pictura, monetărie, jocuri şi concursuri, tras cu arcul (la acestea din urmă pot participa atât copii cât şi adulţi), toate acestea adunate sunt destule motive de a face ieşenii să vină la un astfel de festival”, a punctat geto-dacul ieşean “Zurasieo”.
Desigur că, un eveniment de reconstituire istorică similar cu cel din Bacău are şi câteva aspecte care ar pune în valoare patrimoniul cultural al judeţului Iaşi şi nu numai.
“Menţionez faptul că pe raza judeţului avem 14 cetăţi geto-dacice, plus mormântul princiar getic, transformat în muzeu la Cucuteni. În plus, ar putea redeschide interesul publicului pentru vizitarea acestor situri arheologice, pentru muzeele din judeţ, fapt care ar duce la o creştere a turismului din zonă. În al doilea rând, ar oferi un spectacol unic pentru oraşul nostru, nemaiîntâlnit şi nemaivăzut în oraşul celor 7 coline, în capitala culturală a ţării, cum ne place nouă să afirmăm. În plus, putem adăuga educaţia oferită tuturor categoriilor de vârste, de la cel mai mic, la cel mai mare vizitator. Aceştia ar putea învăţa multe despre cultura strămoşilor noştri, despre felul în care îşi trăiau viaţa de zi cu zi, cea civilă sau cea militară. Experienţa şi învăţăturile pe care le-ar putea acumula pe parcursul evenimentului sunt reale, ca o lecţie de istorie vie şi de un mare impact emoţional şi spiritual”, a mai adăugat Constantin Lăpușneanu.
Scurt istoric al geto-dacilor ieşeni
Redacţia Estidiniasi.ro a luat legătura cu fondatorul Asociaţiei Geto-Dacii din Moldova pentru a discuta despre acest fenomen artistic şi istoric, des întâlnit în unele zone ale României, dar ce vine ca o premieră pentru regiunea Moldovei, îndeosebi a Iaşiului. Constantin Lăpușneanu a oferit detalii despre povestea din spatele acestei organizaţii şi pasiunea sa pentru istoria antică.
Estidiniasi.ro: De unde a pornit pasiunea pentru istoria antică, respectiv pentru reconstituirea istorică?
Lăpușneanu: Salutare. În primul rând doresc să vă mulţumesc pentru interviu şi interesul arătat faţă de asociaţia noastră culturală Geto-Dacii din Moldova cu sediul în Iaşi. Pasiunea pentru istoria antică (şi nu numai) am avut-o de mic copil… încă de pe atunci când am început să citesc orice carte sau revistă despre strămoşii noştri daci, dar şi când am început să desenez daci în scene de luptă. Pasiunea mea a început să se concretizeze încă din anul 2006, atunci când mi-am făcut un falx de două mâini, o cămaşă de zale şi o armură de piele cu solzi, iar acum după atâţia ani, am ajuns să deţin o adevărată recuzita: echipamente şi armamente cât pentru o mică armată de daci. Pasiunea a luat amploare cu anii, ajungând că momentan să am o bună parte a corpului meu acoperită cu tatuaje de inspiraţie strămoşească/geto-dacica.
Estidiniasi.ro: Cum a luat naştere Asociaţia Geto-Dacii din Moldova?
Lăpușneanu: În 2014 am participat împreună cu soţia mea Delia şi fiul nostru Odin, la festivalul Antic Tomis, pentru că la finele acestuia să luăm decizia ca să ne implicăm cu trup şi suflet, în tot ce înseamnă reconstituirea istorică din România, fapt care s-a şi întâmplat de altfel! Asociaţia culturală Geto-Dacii din Moldova, reprezintă prima asociaţie cu activităţi de reconstituire istorică dedicată perioadei antice din regiunea Moldovei. Este formată din membri şi voluntari, care îşi doresc să redea atmosfera lumii de acum 2000 de ani de pe teritoriul ţării noastre. Scopul principal al asociaţiei este promovarea patrimoniului geto-dacic. Momentan desfăşuram diferite activităţi, cele mai importante fiind paradele militare şi demonstraţiile de luptă. Totodată, avem şi pentru publicul larg (la care pot participa atât adulţii cât şi copii) activităţi cum ar fi: antrenamentele cu arme de lemn, tras cu arcul şi aruncatul sulitei, lupte pe buturugi, lupte greco-romane dar şi ateliere meşteşugăreşti: fierărie, pielărie, pictura, bijuterii…
Estidiniasi.ro: Când aţi participat la prima manifestare publică, unde şi cum au reacţionat spectatorii?
Lăpușneanu: Prima manifestare publică cu Asociaţia a fost în 2015 la Cucuteni, judeţul Iaşi, la muzeul ce acoperă mormântul princiar getic de secol 4-5 (înainte de era noastră – n.r.), monument unic în România, de care personal m-a simt foarte ataşat şi pe care l-aş propune ca şi brand pentru judeţul nostru, datorită importanţei şi unicităţii sale. Atunci a venit foarte multă lume, chiar peste aşteptările noastre… am fost chiar aşteptaţi cu pâine de casă şi sare aşezate pe un ştergar ţesut manual. A fost un eveniment care ne-a reuşit şi a însemnat punctul de plecare în acest drum.
Estidiniasi.ro: În final, ce părere aveţi despre comunitatea Eşti din Iaşi dacă?
Lăpușneanu: Este o comunitate reuşită şi foarte frumoasă; reuşiţi să ţineţi oamenii din oraş aproape unul de altul, să fie conectaţi împreuna la pulsul oraşului şi asta contează foarte mult. Spor în continuare şi împreuna să reuşim cât mai multe pentru oraşul nostru natal! În final doresc să invit pe toată lumea la acest eveniment şi să mulţumesc celor care fac parte din Asociaţia noastră culturală Geto-Dacii din Moldova, că sunt alături cu trup şi suflet. Vă invit să ne vizitaţi pe paginile noastre https://www.facebook.com/Asociatia-Culturala-Geto-Dacii-din-Moldova sau https://www.facebook.com/Furor-Getorum-Furia-Getilor. Grupul de luptători geto-daci va salută: „Furor Getorum”!!! (Furia Geţilor)
- Published in Cultură, Divertisment, Local
Școală de vară la UAIC pentru elevii care aparțin unor grupuri dezavantajate socio-economic
În perioada 10-24 iulie 2017, Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice și Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași organizează Școala de vară „Hai la facultate! Să descoperim împreună vara universitară la Cuza! – VINOlaUAIC!”, dedicată unui număr de 50 elevi din clasele terminale de la liceele cu performanțe scăzute din țară (vezi aici lista liceelor eligibile) și care aparțin unor grupuri dezavantajate socio-economic (venituri scăzute, rezidență în mediul rural etc).
Pe parcursul a două săptămâni, elevii vor participa la diverse activități, cum ar fi: prezentarea ofertei educaționale și a facilităților oferite de UAIC studenților, participarea la cursuri și seminarii, activități de consiliere profesională și orientare în carieră, ateliere de lucru în domenii specifice. De asemenea, elevii vor avea posbilitatea de a participa la activități recreativ – sportive (jocuri de echipă, proiecții de film, concerte folk) sau diverse evenimente culturale, dar și de a descoperi obiectivele turistice ale Iașului în cadrul unor vizite ghidate.
Pentru a participa la această școala de vară, elevii trebuie să completeze până pe data de 7 iulie 2017formularul online de mai jos.
Elevii participanți vor beneficia constant de sprijinul personalului academic, reprezentanților asociațiilor studențești și al studenților voluntari, astfel încât să trăiască o autentică experiență studențească care să-i stimuleze să urmeze studiile universitare.
Școala de vară este organizată în cadrul Schemei de Granturi pentru Universități, finanțată prin Proiectul privind învățământul secundar (ROSE).
Proiectul are ca obiectiv principal îndrumarea școlară și profesională a 200 de elevi de liceu din clasele terminale (8 grupe a câte 25 elevi fiecare) aflați în situații de risc, prin organizarea de programe de vară anuale (în iunie-iulie), în perioada 2017-2019.
Prin organizarea acestui program se urmărește familiarizarea elevilor cu mediul academic și îmbunătățirea procesului de tranziție de la învățământul liceal la cel universitar.
Participarea la această Școală de Vară este gratuită, cazarea, masa și transportul fiind asigurate de organizator. Pentru mai multe informații, puteți trimite un email la adresa radu.robota@uaic.ro
- Published in Cultură
Simboluri ascunse și vizibile doar de la înălțime în Iași
Despre orașul Iași se vorbește mult, dar iată despre unele simboluri ascunse, vizibile doar de la înălțime, cred că puțini cunosc.
Legenda Moldovei
Mozaicul se află în Piața Unirii, cunoscuta piață cu statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Dacă privim în dreapta pieței, cu Hotelul Unirea în față, statuia lui Cuza Vodă în stânga, o să vedem ceva mare pe jos. Este legenda întemeierii Moldovei, la mărime mare.
Legenda spune că Dragoș Vodă, primul care trece munții din Maramureș și descalecă în Moldova, va hăitui și în final va ucide un bour sau un zimbru, alături de o cățea vitează, Molda. Pentru curajul cățelei Molda, numele „Moldova” ar fi dat regiunii. Grigore Ureche ne spune că locul unde s-ar fi întâmplat acțiunea este la Boureni (parcă mai degrabă ar fi cel de lângă Gura Humorului decât cel din județul Iași), de la bour. În fond, este vorba despre o legendă.
Harta României Mari
Un al doilea mozaic cu substrat se află în fața Universității de Medicină din Iași. Este vorba despre harta României Mari.
Simbolul peștelui
Curtea bisericii romano catolice noi are drumul în formă de pește. Este vorba de peștele creștin, Ichthys, simbolul cu care erau marcate locurile de întâlnire ale creștinilor.
Textul „INDEPENDENȚA” scris cu balcoanele mai multor blocuri
Blocurile situate pe partea stângă a Bulevardului Independenței, cum mergi dinspre UMF spre Tg. Cucu, ascund un cuvânt vechi de zeci de ani. La prima vedere, balcoanele din aceste blocuri par aruncate la întâmplare. Însă, dispoziția balcoanelor ascunde o literă și, în final, un cuvânt. Practic, fiecare bloc reprezintă o literă imensă, înaltă de zece etaje. Privit de sus, dintr-o parte, se poate distinge textul „INDEPENDENTA”.
- Published in Cultură
Curiozități istorice despre orașul Iași. Sigur nu știai că…
Iată câteva curiozități istorice despre orașul Iași, despre care probabil nu știai.
Prima universitate romanească – Universitatea “Al. I. Cuza”, a fost înființată la Iași, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu. Sediul actual a fost inaugurat la 21 octombrie 1897, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta. Palatul Universității este opera arhitectului Louis Blanc și a fost construit pe o suprafață de 100.000 mp. Clădirea combină stilurile clasic și baroc, iar monumentala intrare centrală, cu doi lei masivi, de piatră, duce în „Sala Pașilor Pierduți”, renumită prin ample picturi murale, realizate de Sabin Balasa.
Absolvenți celebri – La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” s-au format profesori universitari și savanți de prestigiu, precum: Grigore Cobalcescu, Petru Poni, Alexandru Philippide, Alexandru D. Xenopol, Dragomir Hurmuzescu, Alexandru Miller, Octav Mayer, Gheorghe Brătianu, Grigore T. Popă, Gheorghe Platon, Alexandru Zub, Ștefan Procopiu, Constantin Ciopraga, Gheorghe Ivanescu s.a.
Primul teatru național românesc, Teatrul Național “Vasile Alecsandri” – a fost construit în Iași (1894 -1896), conform planurilor celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer. A fost inaugurat la 1 decembrie 1896, concomitent cu uzina electrică a teatrului, marcându-se astfel începutul iluminatului electric în Iași. În anul 1956, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, prezentat pe scena teatrului, Teatrul Național a primit numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821-1890).
Primul monument românesc, Obeliscul cu lei – a fost amplasat în noiembrie 1834, în Parcul Copou, din Iași, în semn de recunoștință față de Rusia și Turcia, pentru prima lege de organizare politică, juridică și administrativă, “Regulamentul Organic”(1832). Impresionantul monument de piatră, a fost realizat de către arhitecții Johan Freywald și Mihail Singurov, conform proiectului elaborat de Gheorghe Asachi. Cu o înălțime de 13 m și o greutate de 10 t, având la bază un postament solid, obeliscul este susținut de patru lei masivi, de piatră, sculptați de către Johann Semser, la Lemberg.
Prima Grădină Botanică din Principatele Române (Iași, 1856), care a fost înființată de medicul și naturalistul Anastasie Fatu. Suprafața actuală este de aproximativ 100 ha și include circa 2.000 de specii de arbori, arbuști și plante din diverse continente. Este cea mai mare grădină botanică din România și una dintre cele mai mari din Europa.
Primul Muzeu de Istorie Naturală din Principatele Române (Iași, 1834) avea drept scop să prezinte vizitatorilor bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei, precum și curiozități din alte părți ale lumii.
Primul muzeu memorial literar din România, Bojdeucă lui Ion Creanga – a fost inaugurat în Iași, la 15 aprilie 1918. În această casă din zona Țicău a locuit scriitorul Ion Creangă, din iulie 1872, până la moartea sa (31 decembrie 1889). Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Povești, Povestiri, Amintiri din copilărie.
Primul teatru evreiesc din România și din lume – a fost înființat (Iași, 1876) de către dramaturgul Avram Goldfaden (1840-1908), la „Pomul Verde”. O placă inscripționată, orientată spre Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, în esplanadă – parc, amintește despre existența acestui teatru.
Prima școală medicală cu caracter universitar, din România, Școala de chirurgie – a fost înființată la Iași, de Nicolae Negură și inaugurată la 30 noiembrie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Instituția a funcționat în localul Academiei Mihailene. Activitatea didactică s-a desfășurat în limba română. Școala de chirurgie a fost precursoarea directă a Facultății de Medicină din Iași.
George Emil Palade, primul român laureat al Premiului Nobel – s-a născut la Iași (1912 – 2008); în 1961 a devenit membru al Academiei de Științe din S.U.A. În colaborare cu Keith Porter, a editat revista „The Journal of Cell Biology”, cea mai importantă publicație științifică în domeniul biologiei celulare (1955). În 1974 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. La 12 martie 1986, Președintele S.U.A., Ronald Reagan, i-a decernat Medalia Națională pentru merite deosebite în domeniul științei.
Prima femeie profesor universitar din Romania – Elena Pușcariu-Densusianu (1875-1966), a organizat și a condus, în calitate de medic, prima Clinică de Oftalmologie (Iași, 1920), fiind totodată, la nivel mondial, prima femeie profesor universitar la o clinică oftalmologica.
Prima femeie medic chirurg din Romania – Marta Trancu-Rainer (județul Iași, 1875 – București, 1950) a absolvit Facultatea de Medicină din Iași; a efectuat intervenții chirurgicale în timpul Primului Război Mondial, salvând sute de vieți; a devenit membră a Academiei de Medicină din România (1935) și membră de onoare a Societății de Biologie din București.
Prima societate științifică românească – Societatea de Medici și Naturaliști, a fost înființată la 18 martie 1833, la Iași, cu sediul în clădirea unde în 1834 a fost inaugurat Muzeul de Istorie Naturală.
Primul laborator de electricitate din Romania – înființat la Iași, în anul 1910, la Facultatea de Științe (transformată în 1913, în Institutul Electrotehnic), a fost organizat de Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), membru al unor societăți științifice europene (Germania, Franța), membru al Academiei Române (1916) și membru fondator al Academiei de Științe din România.
- Published in Cultură
Aberația anului! Amendă de 30.000 de lei pentru că a lăsat niște puști de liceu să cânte pe Lăpușneanu
Aberația anului! Pentru simplul fapt că a permis unor elevi de liceu să cânte la chitară câteva melodii blues lângă perimetrul cafenelei pe care o administrează în buricul târgului, administratorul Gheorghe Cojocaru a fost amenințat cu 30.000 de lei amendă pentru încălcarea legii drepturilor de autor. Doi elevi de la Liceul Octav Băncilă au cântat câteva minute în dreptul cafenelei exclusiviste, însă audiția lor s-a transformat într-un fiasco total. A doua zi, într-o notificare, UCMR-ADA, asociație ce susține că protejează drepturile de autor, i-a transmis patronului ieșean că trebuie să încheie obligatoriu o autorizație de licență pentru utilizarea operelor muzicale, în caz contrar suportând rigorile legii.
Doi adolescenți au cântat blues pe Lăpușneanu, iar patronul unei cafenele care le-a expus acestora un afiș este ameinițat cu o amendă de 300 milioane lei vechi pentru că nu ar fi respectat legislația privind drepturile de autor. Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România susține că scurta ”cântare” a trubadurilor adolescenți a fost de fapt un spectacol și solicită bani pentru ”drepturile de autor”.
Decizie incredibilă a conducerii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA). Cafeneaua literară cunoscută drept Cafeneaua Veche, de pe strada Lăpușneanu, a primit o notificare din partea UCMR, în care este amenințată cu sanțiuni financiare pe motiv că nu deține licență pentru difuzarea operelor muzicale. Mai mult, directorul general al UCMR-ADA, Ana Achim îi transmite administratorului cafenelei, Gheorghe Cojocaru că a încălcat legea dreptului de autor organizând un spectacol în care s-au cântat mai multe piese muzicale, locația neavând un acord scris cu Uniunea, ori licență în acest sens. Totodată, în cazul nerespectării obligației de a obține licență privind drepturile de autor, cafeneaua riscă și aplicarea unei amenzi drastice în valoare de 30.000 de lei.
“Pentru încheierea autorizației de licență privind comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor vă rog să comunicați UCMR-ADA cererea de autorizare. În cazul neîndeplinirii acestei obligații în termen de 10 zile, ne vedem nevoiți să ne adresăm organelor competente pentru recunoașterea drepturilor încălcate”, sună amenințător comunicatul sec al directorului general al UCMR-ADA.
Doi elevi talentați
Totul a pornit în urma unei reprezentații de bună-credință oferite pe data de 2 iunie 2017 de doi elevi de la Liceul Octav Băncilă, Iancu Matei și Iulian Crudu, care au cântat la chitară, preț de câteva minute, melodii blues-rock, lingă perimetrul cafenelei. Deși prestația adolescenților a fost una deosebit de apreciată de public și de trecători, nu de aceeași părere au fost și inspectorii Asociației Drepturilor de Autor, care s-au arătat ofuscați și meschini. În urma unei reclamații, patronul de la Cafeneaua Veche s-a trezit cu o notificare-sancțiune, în care a fost anunțat că a încălcat legea dreptului de autor. Conducerea UCMR-ADA, prin directorul general Ana Achim, a considerat că administratorul ieșean a încălcat legea permițându-le celor doi elevi să cânte piese blues-rock, în timpul unui spectacol organizat ad-hoc. Potrivit Uniunii, cafeneaua ar fi trebuit să dețină o licență neexclusivă UCMR cu cel puțin 45 de zile înainte de desfășurarea spectacolului, dar și pentru reproducerea operelor muzicale transmise publicului.
“Tinerii trebuie încurajați, nu descurajați”
De partea cealaltă, patronul Gheorghe Cojocaru susține că decizia UCMR este abuzivă.
“Eu nu am organizat nici un concert, nici un spectacol și nici un festival. La rugămintea tatălui unuia dintre băieți, le-am pus elevilor un afiș pe terasă. Copiii au cântat aproximativ 20 de minute pe pietonalul de pe Lăpușneanu. Oricum ar fi, este culmea ce se întâmplă. Tinerii aceștia talentați unde pot și ei să se desfășoare? În plus, eu plătesc la UCMR 265 de lei pe trimestru pentru muzica pe care o pun în cafenea”, se întreabă supărat, Cojocaru.
”Nu noi cerem bani, legea spune că trebuie să plătească”
Reprezentanții UCMR consideră că demersul lor este îndreptățit chiar dacă este vorba doar de doi adolescenți care au încercat să se facă remarcați și nu vor să facă vreun pas înapoi.
”Nu noi cerem bani, legea spune că trebuie să plătească. De ce vă intersează? Dacă vreți să scrieți un articol, trimiteți un mail cu întrebările doamnei director”, a declarat Daneil Slevoacă, consilier juridic al UCMR, autorul adresei emisă către Cafeneaua Veche.
O lege sinistră cu prevederi aberante
Comportamentul abuziv al inspectorilor UCMR-ADA cu cei de la Cafeneaua Veche din Iași nu este însă unul singular. De ani de zile, acest organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul muzical aplică amenzi și sancțiuni care mai de care mai dubioase. Astfel, potrivit unei legi mult-discutate, trebuie să scoți bani din buzunare pentru muzica difuzată în autobuze, la nunţi, în restaurante, pe terase, în spaţii comerciale sau publice. Asta, în afara faptului că, pe lîngă orchestra de la nuntă, plătești ca și contribuabil și taxa radio-tv. Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia Drepturilor de Autor încasează sume semnificiative de bani de la firmele sau instituţiile care difuzează muzică ori organizează concerte, în ideea că aceşti bani vor fi distribuiţi mai departe către compozitorii respectivelor piese. Rareori însă, banii ajung la destinaţia invocată în pretenţiile financiare ale UCMR-ADA. Mai mult, UCMR – ADA strânge sute de milioane iar textierii şi compozitorii se plâng că ei nu au văzut niciun leu de la acest organism. Până în prezent, mulți artiști cunoscuți s-au dezis de această Asociaţie a Drepturilor de Autor. Astfel, potrivit unei legi sinistre făcute “pe genunchi”, pentru orice fel de muzică difuzată în afara pereţilor casei sau a maşinii personale, trebuiesc plătite taxe către UCMR-ADA, lucru considerat cam forțat.
sursa: 7 Est