Iaşi, oraşul cartierelor-pod. Legendele urbane le asociază cu prostituate şi decapitări

În municipiul Iaşi au existat patru poduri: Podu Roş, Podu de Fier, Podu de Piatră, acestea denumind şi la ora actuală cartiere ale oraşului, şi Podul Verde, care nu mai există.

Specialiştii în toponimie şi dialectologie au aflat etimologia podurilor din Iaşi. În municipiu au existat patru poduri, trei dintre ele delimitând chiar cartiere ale oraşului care există şi astăzi. Este vorba despre Podu Roş, Podu de Piatră şi Podu de Fier. Se pare că aceste construcţii peste ape au fost realizate de slavi şi au fost întotdeauna din lemn.

„Podul a însemnat iniţial o construcţie din lemn pentru că a înlocuit puntea, aceasta fiind un copac prăvălit peste râu. La noi, podul, construcţia romanilor a devenit un copac, s-a depreciat semantic. Noi am avut punte. Slavii care au venit în părţile noastre au făcut poduri pentru că puntea era în zonă de munte. Ei s-au temut de zone închise, slavii au fost un popor de stepă şi au circulat la noi ca tătarii şi turcii. Se temeau de păduri, ei trebuiau să vadă de la distanţă ce se întâmplă acolo. Ei au făcut la noi construcţiile de la şes, care nu mai puteau fi o punte, ci un pod„, spune profesorul Stelian Dumistrăcel, cercetător la Departamentul de dialectologie la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”.

Cea mai „controversată” construcţie peste apă din oraş a fost Podu Roş, despre care au circulat mai multe legende urbane. Astfel, s-a scris că numele ar proveni de la numeroasele cârciumi și bordeluri din zonă. Denumirea de „Podu Roş” ar fi fost dată pentru că bordelurile aveau perdele roșii și felinare de aceeași culoare şi s-a presupus că roșul dominant pe timp de noapte a dat numele. O altă legenă spune că în apropiere, ar fi existat un loc de execuție, iar apa se colora in roșu la fiecare decapitare.

Specialiştii demontează aceste mituri despre care spun că au circulat doar din dorinţa de senzaţional.

„Ceea ce s-a spus este foarte simpatic, dar neadevărat, n-are nicio valoare. Bordeluri erau pe strada Gării. Podu Roş era într-o parte exterioară a oraşului pe atunci, acelea sunt proiecţii dintr-o memorie ludică. Aceste legende sunt pentru a da culoare faptelor, sunt prezentate provocator. Nici cu decapitarea nu e adevărat, sunt exagerări, reconsiderări, nu s-a pus problema vreodată aşa. Circulă aceste legende, dar acestea sunt reproiectări dintr-o memorie ludică şi romantică. Se căuta senzaţionalul, roşul este culoare de la bordel, culoarea sângelui. Podu Roş a primit denumirea de la culoarea balustradelor„, mai spune profesorul Stelian Dumistrăcel.

Despre Podu de Fier şi Podu de Piatră denumirea vine strict de la materialul din care a fost construit. Astfel, într-o perioadă în care podurile erau întodeauna din lemn, acestea ieşeau din tipar şi au primit o denumire pe măsură.

Podu de Piatră

 „Din cauză că a intervenit modernizarea oraşelor a făcut să apară Podul de Fier şi noi avem unul. Atunci când a fost făcut acesta, în Iaşi erau încă multe poduri de lemn şi ca să-l distingă i-au zis de Fier, respectiv de Piatră„, spune profesorul Stelian Dumistrăcel.

În Iaşi a existat şi un Pod Verde, iar specialiştii susţin că denumirea vine de la culoarea vopselei. „Podul Verde a fost mai sus de Copou, acolo unde este bisericuţa dintre vii, de la Grădina Botanică este un pârâu, numai acolo putea să fie. Podul Verde era vopsit în verde şi de aceea a primit această denumire„, spune profesorul Dumistrăcel.

Sursă:  Adevărul.ro

 

Read more
1 Comment

Teiul lui Eminescu

Floare de tei,
Cât de curând te treci…

Când auzi Iași, unul din primele lucruri ce-ți vin în minte e Teiul lui Eminescu. Faimosul tei sub care marele poet a scris „Luceafărul”, cea mai controversată poezie pentru aproape toți liceenii.

Ascunsă în spatele baziliscului cu lei din parcul Copou, de umbra mândrului tei nu se bucură astăzi turiștii. Acesta este ascuns de un schelet de metal, ce-l protejează de inevitabilul timp. În jur, liniștea parcă te invită la meditație, la momente de reculegere, în care să fii doar tu cu tine.

Acum, când toate sălile de lectură sunt pline de studenți aflați în sesiune, mai vezi pe ici-acolo, câte unul care nu a prins loc la bibliotecă și citește în liniștea Copoului.

Pe lângă încărcătura istorică, la umbra teiului se poate vorbi și de cea emoțională. Mulți tineri îndrăgostiți își declară dragostea la umbra lui.

Cei 540 de ani în care a făcut față furtunilor, vânturilor, poeziilor și vremii, l-au făcut unul din cei mai importanți arbori-monument din România. Astăzi, cele 2 tratemente suferite în 1990 și 2014 au făcut posibilă existența lui.

Fenomenul prin care teiul a fost „readus” la viață, este unul rar întâlnit, acela de a implementa niște rădăcini adventive care să crească prin interiorul trunchiului putrezit.

Chiar dacă bătrânețea lui este un subiect destul de controversat, teiul nostru drag fructifică în fiecare an, iar frunzele, cele căzute, sunt folosite de studenții farmaciști pentru a identifica diferențe între teii argintii și teii cu frunză mică.

Cum ar spune chiar Eminescu, „Pătrunză talanga / Al serii rece vânt / Deasupră-mi teiul sfânt / Să-și scuture creanga.”, vă invit să vizitați Teiul și să petreceți câteva clipe de liniște la umbra lui.

 

Read more
No Comments

Iașule, Iașule, mândră cetate…

Te plimbi într-o seară de mai pe străzile Iașului, ești atent la fiecare detaliu pe care ochiul tău îl poate observa, te uiți în stânga, te uiți în dreapta, încărcătura emoțională care te cuprinde nu are grad de comparație. Fiecare firișor de iarbă are propria poveste, pe aici, nu departe de vremurile noastre, treceau calești pline cu domnișoare care mai de care elegante.

Ceva inexplicabil e aici.
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic. Încă se mai aud bătăile primului orologiu din Țările Române, umbrele vremurilor apuse încă rezistă, și de ce nu ar rezista, în fond, în noi, ieșenii, mereu o să zacă, adânc în inimă, un pic de Eminescu sau Creangă, un pic din sângele fierbinte de „moldovan„, același sânge care a strigăt în cor că vrea UNIRE.

Istoria Iașului nu poate fi contestată, ea există și va exista!
Iașul este unic prin felul lui de a proteja și de a da sens lucrurilor. Nicăieri în lume nu poți vedea cum o „bojdeucă” poate deveni o legendă,   sau cum un simplu tei, un loc de cugetare, un lucru sacru pentru miile de turiști veniți în Iași.

Iașul e că o piatră nestemată, care creează armonia și frumusețea observărilor umane de pe malul bătrânului Bahlui. Orașul visurilor, bucuriei, tristeții, dezamăgirii, speranței, muzei, creativității și, în final, al vieții noastre. Noi, locuitorii Iașului, îi scriem istoria, continuăm zi de zi acest hrisov al amintirilor vii. Iașul este câmpul cu flori de vară, e cerul plin de stele. E murmurul de izvor, e trilul de păsări (poate chiar al celebrei pupeze). Iașul e jocul razelor de soare, e sclipirea din ochii unui copil. El e ca un părinte grijuliu pentru mii și mii de suflete. Aici cugetul meu e liber și pur ca o lacrimă. Doar pe aceste meleaguri natale copacii cu frunzele lor îmi bucură privirea, soarele îmi mângâie obrajii, vântul cu adierea lui îmi alină orice durere. Pentru tot le suntem îndatorați strămoșilor care au luptat, vărsând sânge, pentru că pe aceste pământuri să ne simțim ca în paradis.
În concluzie, patrand proporția vechiului cu noul: Keep calm and… Ia’și iubește

Sursă foto:  Centrul de Promovare Turistică Iaşi

Read more
No Comments

Legendele Iaşiului: De unde se trag numele cartierelor

Legendele Iaşiului: De unde se trag numele cartierelor

Adevărul despre Iași. Așa poate fi rezumat, în câteva cuvinte, demersul unor cercetători de a afla, pe baze științifice, etimologia denumirii unor străzi și cartiere din Iași. Specialiștii au încercat, pe baza   documentelor, să explice de unde provin denumirile străzilor.

Legendele din Podu Roș
În mai toate orașele mari întâlnim nume de străzi sau de cartiere care au în componența lor o trimitere către un curs de apă. Uneori însă, explicarea numelor este destul de complicată. Astfel, dacă în cazurile Podu de Fier și Podu de Piatră există dovezi materiale ale existenței unor poduri construite din materialele respective, Podu Roș a dat naștere, de-a lungul timpului, unor adevărate legende urbane. Astfel, s-a scris că numele ar proveni de la numeroasele cârciumi și bordeluri din zonă. Pentru că bordelurile aveau perdele roșii și felinare de aceeași culoare, s-a presupus că roșul dominant pe timp de noapte a dat numele de Podu Roș.
O altă explicație este legată de culoarea râului Bahlui, pentru că, în apropiere, ar fi existat un loc de execuție, iar apa se colora în roșu la fiecare decapitare. Totuși, în epocă aveau “privilegiul” de a fi decapitați doar boierii, oamenii de rând fiind spânzurați.

Comandat de Partidul PRO România Iaşi, Publicat de SC YOUR NEXT AGENCY SRL, CUI AEP 11200008

Comandat de Partidul PRO România Iaşi, Publicat de SC YOUR NEXT AGENCY SRL, CUI AEP 11200008

Podu Roș, de la balustrade
Specialiștii în toponimie au rezolvat însă misterul numelui Podu Roș. Astfel, profesorul Mircea Ciubotaru publică în Anuarul Institutului “Pillipide”, aflat în curs de apariție, un material prin care contesta, cu argumente științifice, legendele care circulă în jurul acestui nume. “Un magistrat ieșean din perioada interbelică încerca explicația denumirii Podul Roș, presupunând că aceasta s-ar datora faptului că pe ulița care cobora de la Curtea Domnească spre Bahlui (strada Palat de astăzi) erau încă din secolul al XVIII-lea casele prostituatelor, identificate prin perdele roșii la ferestre. Intuiam că explicația este eronată, dar acum avem dovadă certă că asemenea denumiri nu sunt metaforice, ci sunt motivate chiar de culorile menționate (de regulă, roșu și verde). Un dosar cuprinzând «Acta banilor cheltuiți pentru zugrăvitul parmaclacurilor de la poduri pe drumul ostenesc» (1828-1834) este decisiv pentru înțelegerea motivației acestor hodonime: balustradele metalice ale podului erau vopsite în roșu”, notează Mircea Ciubotaru. Așadar, documentele din Arhiva Națională confirmă că numele Podu Roș a fost atribuit podului de peste Bahlui doar din simplul motiv că acesta era… vopsit în roșu.

Podul Verde la baza Copoului
Puțini știu că în Iași a existat și un Pod Verde, situat aproximativ în zona Copoului de astăzi. Inițial, numele era atribuit unui pod de peste un pârâiaș care izvora în apropiere de Biblioteca Centrală Universitară și curgea spre Râpa Galbenă. Mircea Ciubotaru atrage atenția că în secolele XVIII-XIX străzile importante nu erau pavate, ci podite cu scânduri groase, și se numeau tot poduri. În acest mod, s-a putut transfera denumirea Podul Verde asupra “drumului mare al Botoșanilor”, adică spre o porțiune din actualul bulevard Copou. “Dupa dispariția podelei de pe uliță, denumirea Podul Verde nu a mai dăinuit”, arată Mircea Ciubotaru.

“Evazioniști” în Târgu Cucu
Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Târgu Cucu a purtat numele de Târgul Făinii, fapt ce ilustra o activitate comercială intensă. S-a presupus că numele zonei ar avea legătură cu păsările care cântau prin copacii din zonă.
De asemenea, au existat încercări de a lega numele de prezența la Iași a văduvei negustorului Vasile Cucu.
Specialiștii din cadrul Academiei Române resping aceste explicații și pun atribuirea numelui pe seama unor practici ale contrabandiștilor și negustorilor. “Sintagma «vama cucului», care în argoul contrabandiștilor desemna locurile ascunse de trecere peste graniță sau pe lângă orice loc unde se plătea o vamă, pare a fi în relație cu târgul cucului, denumire metaforică pentru un loc în care, din cauza îmbulzelii, micii și numeroșii vânzători, în majoritate evrei, puțeau evita plată taxelor (vamă) de târg, practicând un comerț la limită legalității”, arată profesorul Mircea Ciubotaru.

Controverse legate de numele „Păcurări”
Numele bulevardului Păcurări suscită interes și pentru faptul că, în explicarea sa, există trei teorii distincte.
Astfel, se presupune că pe strada respectivă intrau în oraș negustorii care vindeau păcură și gaz, numiți “pacurari”.
Profesorul Stelian Dumistracel, cercetător la Institutul de lingvistică “Al. Philippide”, crede că termenul de “pacurar” se referă, în fapt, la ciobani și este de părere că numele străzii a fost dat de faptul că prin acel loc intrau în oraș păstorii în timpul transhumanței.
Profesorul și lingvistul Mircea Ciubotaru, specialist în onomastică, genealogie și toponimie, este convins de faptul că numele străzii “Păcurari” este dat de numele unei persoane, numită “Păcurar”. Și numele străzii Pacureț este legat de “păcurari” fiind un diminutiv.

Origine cumană pentru denumirea râului Bahlui
Un alt nume interesant este cel al râului Bahlui. Originea numelui este cumană (bahnai) și înseamnă pârâu mocirlos, urât mirositor. De altfel, până la începutul secolului trecut, când a fost rectificată albia râului, Bahluiul inunda periodic o parte din oraș, transformând-o într-o mlaștină. Acest aspect este redat și de Vasile Alecsandri care descrie răul că fiind plin de glod, lăcaș al broaștelor și urât mirositor. De altfel, sunt întâlnite în zona Moldovei mai multe zone mlăștinoase numite “bahne”.

Unitate de măsură, în cazul lacului Ciric
Lacul Ciric și-a primit numele după un termen popular. Profesorul Mircea Ciubotaru este convins că “ciricul”, că unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon, a dat numele lacului.
Socola
Numele Socola este de origine slavă și este atestat din secolul al XV-lea. În traducere, “socola” înseamnă “soim”.
Galata
Galata este un turcism, preluat după numele unui celebrul cartier din Istanbul. Se pare că, similar cu practica de la Înalta Poartă, cei care veneau la Curtea domnească de la Iași erau primiți mai întâi în curțile de la Galata.
Fundație
Fundația de la Biblioteca Centrală Universitară poartă numele Fundației “Regele Ferdinand” înființată în 1925, pentru a aniversa împlinirea de către rege a vârstei de 60 de ani. Actuala clădire a bibliotecii a fost sediul fundației regale.

Copou
Actualul cartier Copou păstrează numele unui târgușor care a fost asimilat de Iași. Legenda spune că, în timpul unei invazii tătare, soția lui Vasile Lupu, doamna Teodosia, s-a refugiat în pădure și s-a ascuns într-o scorbură. După retragerea tătarilor, domnitorul și-a găsit soția cu ajutorul unui câine de vânătoare (un copoi), iar zona respectivă a căpătat numele câinelui.

Erori birocratice
Profesorul Stelian Dumistracel atrage atenția asupra faptului că sistemul de atribuire a numelor pentru străzi este, uneori, viciat chiar de către reprezentanții administrației locale. Astfel, au apărut nume de străzi care conțin pleonasme deranjante, de tipul “strada Aleea Ghică Vodă”, “strada Bulevardul Păcurari” și chiar “strada Splaiul Bahlui”. Stelian Dumistracel crede că aceste greșeli au apărut din cauza formalismului birocratic sau, altfel spus, din cauza formularelor tipizate care conțin, la adresă, mențiunea “str” care trebuie completată. Alte greșeli depistate de Stelian Dumistracel vizează utilizarea numelor unor personalități. Astfel, numele boierului Anastasie Panu, atribuit unei străzi centrale din Iași, apare incorect scris chiar pe site-urile unor instituții publice.

Nume uitate
Bărboi: a fost dat de numele bisericii din zonă, iar numele bisericii este legat de ctitorul Sturză Bărboi.
Bucsinescu, Bularga, Țicău și Ciurchi sunt numele unor persoane înstărite care au locuit, cândva, în zonă.
Nicolina este legat de numele pârâului Niculina, și este de origine slavă.
Manta Roșie este o poreclă și, probabil, numele are legătură cu unul dintre ultimii călăi ai orașului.
Canta este, potrivit profesorului Mircea Ciubotaru, o simplă prescurtare a numelui Cantacuzino.

Read more
11 Comments

10 locuri pe care trebuie să le vizitezi neapărat în Iași

10 locuri pe care trebuie să le vizitezi neapărat în Iași

10+ locuri pe care trebuie sa le vizitezi neaparat in Iasi

Iași este cel mai important oraș din Moldova din punct de vedere politic, economic și cultural, precum și unul dintre cele mai vechi orașe din România. Cu o istorie bogată, Iașiul a fost capitală culturală a Moldovei din 1408, fiind primul oraș românesc care a publicat un ziar sau unde s-a deschis o universitate.

În Iași există un număr impresionant de biserici ortodoxe, aproape 100, majoritatea localizate în Platoul de Aur. Cea mai veche, Biserica Sfântul Nicolae datează de pe timpul domnitorului Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase sunt însă Catedrala Mitropolitană Sf. Paraschiva și Biserica Trei Ierarhi, aceasta fiind un exemplu de artă bizantină, ridicată în 1635-1639 de Vasile Lupu.

Platoul de Aur reprezintă nucleul orașului, în jurul căruia întreagă așezare s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Cu Palatul Culturii la un capăt și Piața Unirii la celălalt, în Platoul de Aur se găsesc numeroase biserici și palate princiare.obiective turistice Iasi, ce sa vizitezi in Iasi Palatul Culturii este o construcție remarcabilă în stil neogotic, așezată parțial pe ruinele unei curți regale medievale care datează de pe la 1434. Astăzi, Palatul cu 365 de camere găzduiește  patru dintre muzeele orașului: Muzeul de Istorie din Moldova, Muzeul Etnografic, Muzeul de Artă și Muzeul de Științe și Tehnologie. Interiorul este decorat cu mobilă extravagantă, iar scara de la intrare este una magnifică. 

obiective turistice IasiCatedrala Mitropolitană Sf. Paraschiva este construită în stil renascentist și este cea mai mare biserică ortodoxă din România. Interiorul a fost pictat în 1887 de Gheorghe Tăttărescu, iar vitraliile au fost completate de o fabrică germană din Munich. Biserica încă mai folosește unul din clopotele originale, făcut din patru tunuri capturate de la armata turcă în războiul din 1828-1829. În apropiere se găsește Biserica Sfântul Gheorghe. 

atractii turistice Iasi

 Biserica Sfinților Trei Ierarhi este obligatoriu de văzut, datorită decorațiunilor exterioare. Întreg exteriorul clădirii este acoperit în modele delicate și intricate sculptate în piatră, un model de „broderie în piatră” care este un amestec de stil gotic, renascentist și motive orientale. Aici sunt înmormântați câțiva români celebri, precum Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza sau Dimitrie Cantemir.

Alte biserici cu importanță istorică sunt Mănăstirea Golia și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. În plus, în apropierea Iașului sunt nenumărate mânăstiri pe care le poți vizita.

atractii turistice Iasi, ce sa vizitezi in Iasi Palatul Roznovanu este un palat construit în stil neoclasic vienez după designul lui Gustav Frey Wald. Fațada clădirii este decorată cu statui de personaje mitologice celebre precum Diana și Apollo. Palatul a ars în 1844 și a fost reconstruit de Nicolae Rosetti Rozvaneanu. Astăzi, aici se află Primăria orașului. 

obiective turistice Iasi

Iași este un oraș al culturii. Filarmonica Moldova oferă performanțe de excepție, iar Teatrul Național Vasile Alecsandri este o cladire foarte eleganță, cu una dintre cele mai frumoase săli din țară. Teatrul poartă numele fondatorului său, celebrul poet Vasile Alecsandri.

Cartierul Țicău este un vechi cartier rezidențial răspândit în partea deluroasă a Iașiului, cu case pe care s-a urcat vița de vie și drumuri pustii. Aici este locul în care te poți plimba pe jos în liniște pentru a admira imprjurimile.

Pentru amatorii de muzee, cele mai importante din Iași sunt Complexul Muzeal Național Moldova (care reunește Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii), Muzeul de Științe ale Naturii și Muzeul Teatrului.

obiective turistice Iasi, ce sa vezi in Iasi

Dacă te pasionează ieșitul în natură, vizitează Parcul Copou, unde se spune că Mihai Eminescu a scris unele dintre cele mai bune opere ale sale și Grădina Botanică Anastasie Fatu, cea mai veche și mai mare din România.

Un mare centru universitar, Iași este un oraș cu nenumărate magazine, mall-uri și centre comerciale unde poți face cumpărături. Viața de noapte este una înfloritoare, orașul abundă în restaurante, baruri și cluburi. Dacă vrei să încerci Grasa de Cotnari la ea acasă, mergi la Podgoriile Iași.

Sursă:  e-stabil.ro

Read more
2 Comments

10 motive pentru care ar trebui să alegi Iaşiul!

10 motive pentru care ar trebui să alegi Iaşiul!

Decizia privind universitatea la care vei merge să susţii examenul de admitere este una pentru care vei lua în calcul o mulţime de factori. Îţi oferim mai jos zece argumente pentru care ar trebui să alegi Iaşul pentru a-ţi petrece studenţia:

  • Iaşul este un oraş prin excelenţă universitar
  • Iaşul este mai accesibil
  • Aici se întalnesc cele mai active centre culturale: britanic, francez, german, americii latine şi caraibelor
  • Un oraş viu, dinamic, dar care nu te sufocă
  • De la origami până la planorism… Poţi face orice
  • Oraşul ideal în care să te îndrăgosteşti
  • Cazare mai ieftină decât în alte oraşe universitare
  • Păstrăm boemia şi căldura a ceea ce a avut mai bun trecutul
  • Pentru mirosul teilor în mai
  • Pentru că este mai uşor să îţi deschizi o afacere

Sursă:  Admitere UAIC

Read more
No Comments

c

Descoperă cele ZECE orașe construite pe ȘAPTE coline!

Da, probabil ați auzit despre Roma: orașul celor șapte coline. Dar știați că există aproape 50 de orașe și sate de dimensiuni diferite din întreaga lume, care pretind la același titlul?

Mai jos vă prezentăm o lista cu o parte din orașele ce merită vizitate și explorate pentru a descoperi istoria lor și cele mai pitorești peisaje, plaiuri de legendă ce urcă și coboară pe spinări de dealuri.

#1 Nu putem afirma 100% că Roma este primul oraș construit pe 7 coline, dar este cu sigurantă cel mai bine cunoscut. Cele șapte coline sunt Aventin Hill, Caelian Hill, Dealul Capitoliului, Esquiline Hill, Palatine Hill (dealul pe care legendele spun este adevărata temelie a orașului), Quirinal și Viminal Hill.

#2 La fel ca și Roma, Edinburgh este construit pe 7 coline. Deasupra străzii Princes, principala stradă de shopping, se află una dintre cele mai importante atracții, Castelul Edinburgh, construit în urmă cu mai bine de 2.000 de ani. În partea sudică a orașului se află Orașul Vechi, care se întinde de-a lungul Royal Mile și parcului Holyrood. În partea nordică, între castel și portul Leith se află Orașul Nou, cartier ce datează din secolul XVIII.

 #3 Lisabona și-a legat însă destinul de o altă cifră magică, șapte-numărul colinelor pe care este amplasată. Sao Jorge, Sao Vicente, Santa’Ana, Santo André, Chagas, Santa Catarina, Sao Roque sunt cele 7 coline ale orașului. 

 #4 Una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei, Praga este un alt oraș aspirant la titlul mult dorit. Dealurile sunt : Hradcany, Vítkov, Vetrov, Skalka, Vyšehrad, Karlov și Petřín.

 #5 St.Michaelsberg, Koudenberg, Warmoesberg, Kruidtuin, Kunstberg, Zavel și St.Pietersberg sunt cele 7 coline Bruxelles-ului. Capitala Belgiei este considerată una dintre cele mai frumoase orașe ale Europei, verifică informația ? și alege să vizitezi Bruxellul.

#6 Dealurile Atenei reprezintă adevărate refugii dincolo de aglomerația de pe străzile orașului, de unde poate fi admirată panorama către Golful Saronic – legătura Atenei cu Marea Egee. Colina Lykavittoseste cel mai înalt punct al Atenei, având 277 m înălțime.

#7 Kampala (Uganda) este declarat a fi construit pe șapte coline, cu toate că acest lucru nu este destul de precis. Primul deal în importanța istorică este Kasubi.

#8  Union Hill, Church Hill, Hill Consiliul, Shockoe Hill, Gambles Hill, Navy Hill și Oregon Hill alcătuiesc cele șapte coline ale orașului Richmond. În cazul în care nu ați fost, ar trebui să mergeți – Richmond este capitala statului Virginia(SUA), orașul abundă în obiective turistice, galerii de artă și o gastronomie senzatională.

#9 Orice vizitator al orașului Asunción (Paraguay), își va aminti de arhitectura și clădirile iconice ale orașului, cum ar fi Palatul Prezidențial Lopez, dar cu siguranță nu uită cele 7 coline ale orașului, Cabara, Cerro Lambare, Clavel, Taruma, Cachinga și Tacumbú.

Calle Palma este centrul orașului, strada principală, unde sunt situate mai multe clădiri istorice, piețe, magazine, restaurante și cafenele. „Manzana de la Rivera”, situat în fața Palatului prezidențial, este o serie de case vechi tradiționale care au fost restaurate și vă servesc ca un muzeu demonstrând evoluția arhitecturală a orașului. Vechea gară menține trenurile vechi care acum sunt folosite în excursii turistice în orașe ca Luque și Areguá.

#10 Iași, România

Cu toții știm că Iașul mai este numit și orașul celor 7 coline pentru că acesta se întinde pe 7 dealuri: Dealul Cetățuia, Dealul Galata, Dealul Copou, Dealul Breazu, Dealul Sogari, Dealul Bucium și Dealul Repedea. Pe fiecare dintre acestea se află cel puțin un monument sau un edificiu religios care le poartă numele.

Voi mai știți și alte orașe construite pe 7 coline? ?

Sursă:  J’Info Tours

Read more
No Comments

La Iași fiecare piatră vorbește de trecut

La Iași fiecare piatră vorbește de trecut

Cine vrea să descopere Iașiul va intra aici ca pe o imensă poartă a istoriei noastre.
La Iași „fiecare piatră vorbește de trecut”, prin numărul mare de mânăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, putem spune că orașul Iași este un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are.

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înțelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviință de spiritul trecutului nostru care trăiește în acest loc mai viu și mai bogat decât oriunde aiurea […]. În conștiința lui națională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…” Nicolae Iorga 

Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iași, capitală a Moldovei, timp de trei secole (1564-1862). Pe aici au pășit Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu și alți străluciți voievozi ai Moldovei. Deși a cunoscut multe momente de cumpănă, Iașul a renăscut de fiecare dată, devenind astăzi un oraș modern.

Iașul este și orașul marilor idei, al marii uniri, al celei mai vechi universități, al primului spectacol de teatru în limba română, al primului muzeu literar memorial (Bojdeucă din Țicău).
Aici se află Biserica Trei Ierarhi, că mărturie a gusturilor estetice ale unor domnitori de-ai noștri, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”, aleile Copoului cu mireasmă de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul „Mihai Eminescu”), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihail Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei Mihailene.

►Personalități:
În Iași au trăit și s-au format oameni ca Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Milescu Spătarul, Ion Neculce, savantul de renume european Dimitrie Cantemir. Tot de aici s-au ridicat de-a lungul vremurilor Gh. Asachi, Mihail Kogălniceanu, Al. Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, A. D. Xenopol, Vasile Conta, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu, N. Iorga, M. Ralea, dr. C. I. Parhon, Horia Hulubei, Gr. Cobalcescu, Petru Poni, Radu Cernătescu, Otilia Cazimir, I. Teodoreanu, Costache Negruzzi, Al. Philippide, Emil Racoviță.
Singurul român care a primit premiul Nobel, George Emil Palade, s-a născut în Iași.

►Harta Iașiului  – Zona Centrală

►Obiectice Turistice – Palatul Culturii – Mitropolia Moldovei si Bucovinei –Teatrul National – Palatul Roznovanu – Manastirea „Sf. Trei Ierarhi” – Casa Dosoftei – Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” – Biserica Barboi – Manastirea Golia –Biblioteca Centrala Universitara – Universitatea Al. I. Cuza – Parcul Copou –Gradina Botanica – Manastirea Cetatuia – Bojdeuca Ion Creanga

Sursă:  LaIasi.ro

Read more
No Comments

Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi

Descoperă cinci dimensiuni ale vieţii cotidiene din Iaşi

Un oraş nu este doar un cumul de clădiri, ci este o construcţie culturală şi spirituală, pe care o alcătuiesc oamenii ce trăiesc în el. Iar prin oameni, Iaşul şi-a dezvoltat o personalitate completă, bazată pe unitatea între 5 dimensiuni ale vieţii: istorie, cultură, spiritualitate, natură şi educaţie.

Un oraş istoric
“Iaşul e o mare istorie a poporului român. Acolo aproape orice loc este un loc istoric. Ce n-aş da să mai vin încă o dată în Iaşi, în această vatră de lumină românească”, scria Lucian Blaga în prima jumătate a secolului XX.
Oraşul a fost atestat documentar pentru prima dată în 1408, într-un act emis la Curtea Domnească a lui Alexandru cel Bun. Urmele istoriei sunt încă prezente în urbe şi continuă să evoce importanţa rolului pe care l-a jucat Iaşul în evoluţia Ţărilor Române.
Iaşul a fost a doua Cetate de Scaun a domnitorilor Moldovei Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Reşedinţa Curţii Domneşti a fost definitiv mutată la Iaşi de către Alexandru Vodă Lăpuşneanu, în 1564. Oraşul şi-a păstrat statutul de inimă a provinciei până în 1859 când, sub sceptrul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a realizat Unirea Principatelor Române.
Ruinele Curţii Domneşti din centrul Iaşului mai povestesc trecătorilor istoria tumultoasă a Moldovei şi a Iaşilor. Noua clădire – Palatul Ocârmuirii (actualmente Palatul Culturii), construit pe locaşul voievodal, este cel care cântă victoria asupra timpurilor, incendiilor şi războaielor şi vine cu noi poveşti triumfătoare (Unirea, pe care o cântă la fiecare oră carillonul cu 8 clopote din turn), dar şi drame recente, ca cei 50 de ani de comunism.

Un oraş spiritual
”Iaşul e înainte de toate o biserică, biserica bisericilor pentru trecutul nostru”. (Mihail Kogălniceanu)
Catedrală a ortodoxismului, majoritatea bisericilor şi mănăstirilor oraşului fiind creştin ortodoxe, Iaşul atrage în fiecare toamnă mii de credincioşi care vin să se roage la protectoarea spirituală a Moldovei, Sfânta Parascheva.
Cele peste 100 de mănăstiri şi biserici, simboluri spirituale şi bijuterii arhitectonice şi picturale unice în lume, se pliază pe existenţa oraşului Iaşi, din cele mai vechi timpuri. Menţionăm doar câteva, precum Biserica „Înălţarea Domnului” din sec. XVI, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, reconstruită în sec. XIX pe locul bisericii construită de voievodul Ştefan cel Mare în se. XV, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” din sec. XVII şi Mănăstirea Galata, din sec. XVI. Ortodoxismul este ocârmuit de la nivelul Catedralei Mitropolitane, reconstruită în sec. XIX (pe locul Mitropoliei vechi, Biserica Albă din sec. XV) şi sfinţită în prezenţa regelui Carol I al Românei. Actuala biserică reuneşte formele tradiţionale româneşti cu cele târzii ale Renaşterii italiene, făcând loc decoraţiunilor în stil baroc.
Iaşul este o albie a diversităţii religioase. Ortodoxia este prezentă în variaţiuni de rit şi etnie – biserici pe stil vechi, biserică armeană, biserică rusă de rit vechi. De asemenea, catolicismul este o ramură importantă a spiritualităţii zonei, în fruntea căruia tronează Catedrala Romano – Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din sec. XVIII. Importante comunităţi au fost cele de evrei, reprezentaţi de Sinagoga Merarilor, sec. XIX, şi de Sinagoga Mare, sec. XVIII.
Sunt prezente şi comunităţi mai restrânse ale altor confesiuni, fiecare găsindu-şi un loc şi un rost.

Iaşi, un oraş cultural

Iaşul – „un vis al inteligenţei libere…” (Titu Maiorescu)
Iaşul a fost şi este un centru al gândirii, al creaţiei libere. Semnificative sunt înfiinţarea cercului Junimea la Iaşi, care a marcat viaţa culturală a ţării. De asemenea, la Iaşi a fost fondat primul teatru de limbă yddish din lume: „Avram Goldfaden”. Tot în Iaşi s-a jucat prima piesă de teatru în limba română şi, la începutul secolului al XVI-lea, şi-a început activitatea prima imprimerie de carte din România.

Iaşul este tipul de oraş unde creativitatea răsare natural, fiind căminul unora dintre cele mai luminate minţi româneşti: Mihai Eminescu (ultimul poet romantic european), George Emil Palade (câştigător al premiului Nobel pentru biologie) şi Cristian Mungiu (câştigător al premiului Palme d’Or).
Putem retrăi clipele de altădată printr-o plimbare pe străzile cu arhitectură veche neo-românească, o vizită la casele memoriale din oraş sau la Palatul Culturii – o emblemă a oraşului cultural, exponent al neo-goticului flamboyant şi casă a importante muzee.

Centrele culturale străine care funcţionează la Iaşi (British Council, Centrul Cultural German, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural al Americii Latine şi Caraibelor) aduc un plus de culoare şi diversitate vieţii cultural – artistice a urbei, prin organizarea şi găzduirea de evenimente dintre cele mai diverse, precum expoziţii, seri de film, conferinţe, spectacole de teatru, la care participă categorii largi de public. De asemenea, acestea permit accesul la resurse media despre cultura reprezentată.

Un oraş al naturii

Cel mai important centru urban din estul României, Iaşul este şi un oraş verde. Natura este prezentă în oraş la fiecare pas, ceea ce face ca viaţa să fie mai relaxată şi mai sănătoasă. Pe lângă parcurile aflate la tot pasul, curţile pline cu flori şi copacii care bornează străzile şi bulevardele, Iaşul se mândreşte cu Parcul Copou şi Grădina Botanică.
Parcul Copou , situat în aria campusului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, este cel mai vechi parc din Iaşi şi principalul loc de atracţie pentru promenada ieşenilor. Aleile sale, mărginite de reprezentări sculpturale ale artiştilor români şi felinare care amintesc de primele dispozitive cu gaz de iluminat public ale Iaşului, îmbie privirea să treacă în zona verde, colorată cu pete parfumate de lalele, panseluţe şi trandafiri. O oază în oraş, parcul are şi locuitori permanenţi precum păsări (care au propriile lor căsuţe colorate în copaci) şi veveriţe prietenoase.
Cealaltă zonă verde a oraşului este Grădina Botanică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, prima de acest gen din România (1856), şi care se întinde pe 99,8 hectare. Un loc de relaxare şi contemplare a frumosului natural, grădina prezintă şi interes din perspectiva colecţiilor deţinute: cea mai mare colecţie de trandafiri din ţară, crizanteme şi tufănele, azalee şi camelii, cactuşi şi bonsai. Un labirint vegetal, Grădina Botanică este menită să îl transpună pe vizitator într-un univers al prospeţimii şi frumuseţii, rupându-l de cotidian.

O vatră a educaţiei

„Iaşul trebuie să devină scaunul ştiinţei, focarul inteligenţei române”Astfel afirma Mihail Kogălniceanu, cel care l-a susţinut pe principele Alexandru Ioan Cuza la fondarea primei universităţi moderne din România – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe locaşul spiritual al educaţiei de înalt nivel de la Iaşi.
Şi eforturile şi gândurile de bun augur au găsit un pământ fertil, Iaşul fiind astăzi un important centru universitar, cu cinci universităţi publice ce acoperă o vastă arie de domenii, adunând în fiecare an aproximativ o sută de mii de studenţi din toată ţara.
Dacă Topîrceanu spunea odată „…şi am iubit Iaşul, care mi-a dat ospitalitate, […] cu studenţii lui gălăgioşi si cu studentele lui graţioase, care seamănă cu domniţele de pe vremea lui Alexandru cel Bun”, universitatea atrage viaţă şi mai multă bucurie pentru străzile urbei, şi introduce sufletele tinere în aerul boemului trecut al Ieşilor, în spiritualitatea-i specifică şi le oferă verdele crud şi mirosul florilor de tei.
Universitatea, prin deschidere iluministă şi cu moştenirea informaţională pe care o oferă celor însetaţi de cunoaştere, este un magnet şi un liant al întregii vieţi din Iaşi, cu istoria, spiritualitatea, cultura şi natura sa.

Sursă: Club Rotaract Iaşi

Read more
No Comments