Ia românească, sărbatorită mâine la Iași
”Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română”. Cam așa sună îndemnul care invită ieșenii mâine la Festivalul “România Autentică” care va avea loc de Sânziene la Iași și Târgu Jiu! Pe 24 iunie, intre orele 13:00 si 23:00, acasă la Creangă și la Brâncuși, românii sunt așteptați să sărbătorească Ziua Universală a IEI. Cea de a doua ediție a festivalului își propune să adune peste 10.000 de oameni îmbrăcați în straie populare.
Participanții vor putea să încerce si cele mai frumoase meșteșuguri românești: olărit, sculptat, tors lâna sau cusut semne populare. Frumusețea portului va putea fi admirată într-o paradă a costumului tradițional pe traseul Palatul Roznovanu-Palatul Culturii.
Ia-ți IA cu tine și vino la cel mai mare festival autentic românesc!
Ia românească-mândria românilor
Purtată în festivităţi, ceremonii sau îmbrăcată zi de zi, bluza românească tradiţională sau ia a fost considerată un articol de îmbrăcăminte sacru, care a însoţit femeia de-a lungul vieţii ei.
Ia românească este o adevărată matrice culturală, un simbol al identităţii şi creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi. Ziua Universală a Iei a fost iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013 şi a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări. Pe 24 iunie 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washington DC, graţiei iniţiativei lui Bogdan Banu.
În trecut, însemnele magice, cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, de soarta rea. Tinerele moşteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor nu doar arta meşteşugului popular, ci şi rugăciunile potrivite, care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor.
Motivele tradiționale care fac ca o bluză aparent banală să devină o adevărată operă de artă sunt încărcate de simboluri profunde. Indiferent de regiunea geografică din care provine, o ie spune o poveste.
Ce simbolizează cusăturile iei?
Simbolurile ornamentelor cusute pe ie sunt variate: geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, cât şi religioase. Iată ce înseamnă fiecare linie:
- linia dreaptă verticală = viaţa
- linia dreaptă orizontală = moartea
- linia dublă dreaptă = eternitatea
- linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea
- linia uşor ondulată = apa, purificarea
- spirala = timpul, eternitatea
- dubla spirală = legatura dintre viaţă şi moarte
- copacul sau ramurile = trăinicie, înțelepciune, renaștere
Mai multe detalii despre festival găsiți aici.
Sursa: libertatea.ro.
- Published in Cultură, Divertisment, Eveniment, Local
Ține hoții departe de bicicleta ta! Fii precaut!
Ține hoții departe de bicicleta ta! Fii precaut!
Odată cu venirea sezonului cald, sunt prezenţi în trafic din ce în ce mai mulţi biciclişti. Mulţi cetăţeni, adepţi ai mersului pe bicicletă, merg la cumpărături, la serviciu cu acest mijloc de transport.
Foarte important este să găsim un loc sigur unde să parcăm bicicleta şi modul în care o asigurăm. Majoritatea proprietarilor consideră că o bicicletă lăsată pe casa scării, prinsă cu un sistem antifurt este în siguranţă. Realitatea îi contrazice, statisticile întocmite la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi arătând că majoritatea furturilor sunt comise în scări de bloc, uscătoare şi boxe.
- Alege un sistem antifurt cu protecţie sporită: mare parte a furturilor de biciclete sunt comise prin tăierea cu un cleşte a lanţului de prindere. Pe piaţă sunt sisteme antifurt care au o rezistenţă mare şi nu pot fi rupte/tăiate cu uşurinţă. În acest fel acţiunea potenţialilor infractori este îngreunată şi sunt descurajaţi de zgomotul pe care îl produc atunci când încearcă să fure o bicicletă (recomandate pentru cei care lasă bicicletele în scări de bloc, uscătoare sau alte locuri de acest gen, dar nu numai). Chiar dacă aceste sisteme sunt mai scumpe, te pot feri de necazuri;
- Pe stradă, parchează bicicleta într-un loc circulat, frecventat de oameni. Hoţii evită să acţioneze în astfel de situaţii.
- Manifestaţi atenţie atunci când observaţi în scara blocului persoane necunoscute. Reţineţi semnalmentele şi dacă aveţi suspiciuni întemeiate cu privire la prezenţa acestora sesizaţi imediat poliţia.
- Chiar dacă stai la casă şi ai curte, bicicleta nu trebuie lăsată la vedere şi în apropierea porţii de acces. Nu îi subestima pe infractori!
- Published in Local
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
Un student din Suedia a pornit pe jos de la Iași la Pașcani. E încântat de ce a văzut
O profesoară de la Facultatea de Geografie din cadrul Universității „Cuza” a postat pe Facebook un mesaj din partea unui student din Suedia care a venit să învețe și la Iași.
Băiatul pare încântat de tot ce a găsit în zonă și și-a propus să facă pe jos traseul dintre Iași și Pașcani.
„Mă numesc Philipp și sunt student la Universitatea din Lund (Suedia) (dar sunt neamţ la origine). Îmi doresc să studiez un semestru Universitatea Al.I.Cuza din Iasi (Facultatea de Geografie) și azi am venit special până aici să văd ce oportunităti de studiu am.
Si pentru că îmi place să cunosc cu adevărat locurile pe unde trec, azi mi-am propus să MERG PE JOS (cu rucsacul în spate, pe 30 de grade plus) de la Iași la Pașcani (nu pe drumul european, ci prin Rediu, Movileni etc).
Nu știu de ce, ăstora de la universitate cu care m-am intâlnit azi li s-a părut o idee ciudată să fac traseul acesta pe jos, și, doar ca să scap de gura lor, am acceptat să mă aducă până aici (la ieșirea din Movileni este făcută poza) cu mașina, o profă drăgută și vorbăreaţă. Dacă nu era așa vorbăreaţă, nu scotea de la mine în veci această informaţie (că vreau să fac traseul pe jos).
Vă pup și vă iubesc. (ei, asta nu am spus chiar eu, că sunt neamţ, ce vreţi de la mine – dar, oricum, îmi place ţara asta și oamenii de aici – de aceea nu inţeleg de ce sunt atât de rezervaţi cei din Suedia când vorbesc de aceste locuri).
PS. Vorbesc și puţin românește.
PS2. Nu intentionez să ajung chiar până la Pașcani azi – o să mă opresc undeva, la vreun gospodar ce se încumetă să mă primească.”
Citește și O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
O avocată a investit „cât într-un bloc” pentru a restaura un monument istoric din Iaşi!
Casa Zoller din Iaşi, monument istoric de categoria B, a fost restaurat de o avocată din Iaşi care a investit sute de mii de euro pentru a transforma clădirea de patrimoniu în reşedinţă şi sediu de firmă. Avocata susţine că, în România, reabilitatea unui monument se realizează greoi şi necesită o investiţie de cel puţin cinci ori mai mare decât pentru celelalte tipuri de clădiri.
Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iaşi, a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller şi a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafaţă locuibilă de aproximativ 400 de metri pătraţi, imobilul a fost restaurat de o avocată după schiţele originale, găsite la Arhivele Naţionale, scrie Justiţie Curată, într-un material realizat în cadrul campaniei „Oraşul uitat. Dă viaţă monumentelor!”.
Avocata Gianina Poroşnicu, din Baroul Iaşi, este cea care a investit în reabilitatea monumentului istoric. Avocata a declarat, pentru sursa citată, că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă şi spaţiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puţin din Iaşi, au o situaţie juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroşnicu, determină mulţi potenţiali investitori să renunţe la restaurare.
„În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar şi ai rezolvat problema. Mai toate aveau situaţii juridice extrem de complicate”, spune Poroşnicu, potrivit Justiţie Curată.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
La fel s-a întâmplat şi în cazul Casei Zoller, care era într-o stare avansată de degradare şi era împărţită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparţineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulţi ani, în timp ce celelalte două erau deţinute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situaţie materială precară.
Aşa arăta clădirea înainte de restaurare FOTO Arhivă Personală
Avocata din Iaşi a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care deţineau jumătate din monumentul istoric şi a achiziţionat câte două apartamente, în centrul oraşului, pentru chiriaşi.
„Deşi sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puţin un an pentru a obţine toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocraţie cum rar întâlneşti în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături şi fără de care nu puteau avansa lucrările”, susţine avocata ieşeană.
Infochioşc la poartă
După obţinerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroşnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită şi probabil şi amenajată casa, gândind în opera de refacere şi o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcţiei pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cişmeaua din curte a fost realizată în nuanţa marmurei, cu care, de altfel, s-au placat şi scările.
„Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganţă şi rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentaţia exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroşnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puţin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleaşi care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeaşi bani un bloc”, a punctat Poroşnicu, pentru sursa citată.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iaşi a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioşc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparţinut industriaşului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comunişti, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiaşe.
La momentul construcţiei casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iaşi, în care se aflau magazine şi ronduri de flori şi care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamităţile naturale şi neglijenţa chiriaşilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situaţie aproape dramatică. De pildă, povesteşte Gianina Poroşnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcţiei iniţiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo şi care obişnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Sursă: Ionut Benea (Adevarul.ro)
- Published in Local
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași
Evenimentul care îi scoate în stradă pe studenții UMF Iași.
NU majorării taxelor la UMF Iași
Acesta este titlul unui eveniment creat pe Facebook de către Liga Studenților din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” după ce Senatul UMF IaȘi a hotărât că studenții vor plăti din toamnă nu 6000, ci 7500 de RON.
Evenimentul care va avea loc miercuri, 21 iunie 2017, începând cu orele 11 pe esplanada UMF a reușit să atragă atenția atât UMF-iștilor, cât și studenților de la alte universități ieșene. Astfel, peste 400 de oameni au anunțat pe pagina evenimentului că vor participa la protest și tot peste 400 de persoane sunt interesate, iar numărul lor este în continuă creștere.
Redăm în continuare detalii postate pe pagina de Facebook a evenimentului:
Senatul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași a mărit taxele de școlarizare ale studenților, fără ca aceștia să fie consultați.
Reprezentanții studenților în Senat au votat în unanimitate PENTRU majorarea taxelor. Niciun vot împotrivă.
De asemenea, conducerea UMF dorește ca prezența la cursuri să devină obligatorie, iar absențele să se plătească.
Citește și De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Între timp, manualul de rezidențiat are aceleași erori și perle, materialele de studiu lipsesc cu desăvârșire, iar corupția este în floare, în ciuda unor anchete ale DNA.
MIERCURI, de la ora 11 ne vedem pe esplanadă la UMF ca să transmitem conducerii UMF un mesaj CLAR:
1. NU dorim majorarea taxelor de școlarizare. Universitatea ne seacă îndeajuns de mult buzunarele, iar taxele pe care le plătim nu se reflectă în calitatea actului educațional.
2. NU dorim introducerea prezenței obligatorii la cursuri și taxarea absențelor.
3. Ne-am săturat de corupție! Dorim eliminarea corupției din UMF Iași și încurajăm studenții să denunțe cazurile de corupție (dare și luare de mită, favoruri etc.).
Citește și O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
Îi așteptăm la protest și pe viitorii studenți ai UMF, elevii de astăzi!
La protest vom aduce socată și ceai rece de mentă!
Ne-am săturat de corupția universitară!
Studenții din UMF rezistă!
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”
Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: „Am reuşit de frică”. Pe cât de surprinzător este proiectul social al familiei Doinei Cepalis, pe atât de uimitoare este şi cariera acesteia.
Doina Cepalis deţine acum un grup format din nu mai puţin de cinci fabrici din nordul Moldovei, cu o cifră de afaceri de 28 de milioane de euro şi un profit de 1,2 milioane de euro, la aproape 1.000 de angajaţi. Ieşeanca plănuieşte ca, în viitorul apropiat, să mai creeze încă 200 de locuri de muncă.
Doina Cepalis a intrat în lumea afacerilor la doar 29 de ani, la Revoluţie. În anul 2000 avea să cumpere chiar o fabrică de in din Paşcani, cu 600 de angajaţi şi o tehnologie veche şi ruginită. După şase ani, când au intrat chinezii pe piaţa europeană a textilelor, fabrica a dat faliment. A pornit atunci cu curaj pe un alt drum, cu un capital de 10.000 de euro, şi a construit încet-încet renumitul grup de firme Te-Rox Prod, care a ajuns astăzi la afaceri de peste 120 de milioane de lei. Produsele ei ajung în peste 50 de ţări, nişa pe care a găsit-o, cea de scaune auto pentru copii, având un real succes şi, surprinzător, lansându-se la nivel mare chiar în timpul crizei economice, când toată lumea căuta produse mai competitive.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Doina Cepalis este licenţiată din 1983 ca economist, specializarea finanţe-contabilitate, la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi. După terminarea studiilor, a fost contabil la două firme. După Revoluţie, când avea 29 de ani, a participat la înfiinţarea a patru societăţi pe acţiuni: Moldova SA, Siretul SA, Casa Romaşcana SA şi Favorit SA, toate desprinse din Întreprinderea Comercială de Stat Mărfuri Alimentare şi Alimentaţie Publică Roman. Cepalis a fost director economic, apoi director general şi administrator până în 2000 la Moldova SA.
După falimentul fabricii de in cumpărate de ea, în 2006, cu un capital de 10.000 de euro a înfiinţat firma Te-Rox Prod. Găsise o nişă compatibilă cu fabrica de la Paşcani şi a început să producă scaune de maşini pentru francezii de la Team Tex. La început lucra în lohn, dar din 2008 a renunţat şi a început să fabrice în nume propriu huse şi centuri de siguranţă pentru fabricarea de scaune auto pentru copii. Cifra de afaceri a crescut apoi constant, ca şi numărul de fabrici şi de angajaţi.
„Am luptat cinci ani şi am reuşit. Am reuşit de frică… Mi-era frică să nu pierd tot, de umilinţele pe care trebuie să le suporţi dacă pierzi. Nu am cedat niciun moment, stăteam câte 14 ore în fabrică, şi mergeam direct de acolo la întâlniri în Paris, la New York, chiar şi în Japonia“, povesteşte Cepalis, într-un interviu.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc, şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro… E necesar să fii o prezenţă agreabilă, să vorbeşti fluent limbi străine, să fii diplomat şi să ţi se simtă personalitatea. Nu m-am dus niciodată umilă să cuceresc pieţe externe“, adaugă ea.
În businessul familiei, spune ea, este implicată total atât ea, cât şi soţul, dar şi fiica, Roxana.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
Studenţii din Campusul Tudor Vladimirescu, dar şi cei din Copou, au putut să-şi doneze cursurile de care nu mai au nevoie, iar pentru acestea au primit doze de energizant, numai bune în perioada examenelor şi a restanţelor.
Pe durata a două zile s-au strâns peste 2.000 de kilograme de hârtie, oferindu-se peste 3.000 de doze de energizant. Fiecare student a avut dreptul să plece cu cel mult 10 doze, pentru fiecare kilogram de maculatură primind două doze de Red Bull. Scopul acestui eveniment a fost acela de a încuraja tinerii să recicleze. Tinerii din Tudor Vladimirescu au fost însă mai harnici la reciclat sau mai dispuşi să renunţe la cursuri. Aceştia au donat aproximativ 1.500 de kilograme de hârtie, în schimbul a 2.500 de doze de Red Bull.
Citeşte şi O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
În Copou s-au strâns însă în jur de 800 de kilograme de hârtie, în jumătate faţă de studenţii din Tudor, echipa de tineri de la distribuitorul de energizant fiind nevoită să se întoarcă cu dozele la depozit. Acţiunea de colectare s-a desfăşurat în faţa căminelor T3-T4 în Tudor Vladimirescu, iar în Copou în faţa Corpului A, în parcarea de la intrarea în Facultatea de Chimie care aparţine de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, reprezentanţii Red Bull neprimind aprobare să desfăşoare evenimentul pe terenurile Universităţii „Al.I. Cuza“.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii: Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai ceva înapoi
„Ziarul de Iaşi“ a publicat astăzi un aspect mai puţin cunoscut publicului din viaţa celei mai bogate femei a judeţului. O milionară din IAȘI care creşte 30 de copii!
Doina Cepalis, proprietara firmei Te-Rox din Paşcani, lider de piaţă în Europa la producţia de centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii, creşte împreună cu fiica nu mai puţin de 30 de copii. Au înfiinţat o fundaţie, şi prin aceasta a adunat aceşti copii fără posibilităţi materiale, unii chiar copii ai străzii, cărora le oferă casă şi masă, precum şi educaţie.
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii“, ne mărturiseşte Doina Cepalis.
Derulează acest proiect cu maximă discreţie de circa 3 ani, iar unii din copiii ei, care foarte probabil altfel s-ar fi ratat, sunt acum premianţi la şcoală. „M-a impresionat proiectul Proruralis (iniţiat de „Ziarul de Iaşi“ şi ISJ, n.r.), şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel“, spune antreprenoarea. Povestea acestui frumos proiect, în rândurile următoare:
Puţină lume ştie „secretul“ cunoscutei femei de afaceri Doina Cepalis, cea care deţine la Paşcani grupul de Firme Te-Rox Prod, cunoscut ca lider de piaţă în Europa la capitolul centuri de siguranţă şi scaune auto pentru copii: aceasta, alături de fiica sa, „creşte“ nu mai puţin de 30 de copilaşi sărmani, fără posibilităţi financiare sau chiar abandonaţi pe străzi. Am putea spune că are grijă de o clasă întreagă. Puţini ştiu că antreprenoarea a înfiinţat o fundaţie împreună cu fiica sa, Roxana Cepalis, care este şi preşedintele Asociaţiei „Lumină şi dar“. Prin intermediul acestei asociaţii, antreprenoarea adună copii nevoiaşi şi le oferă educaţia şi îngrijirea de care au nevoie.
„Nu aş fi vrut să se afle“
„De unde ştiţi? Nu aş fi vrut să se afle acest lucru… E normal ce fac eu. Dacă reuşeşti în viaţă, e normal să dai şi ceva înapoi comunităţii. E în firescul lucrurilor. Aşa ar trebui să facă fiecare. M-am axat pe copii pentru că ei nu au nicio vină. M-a impresionat proiectul Proruralis, şi m-am gândit că, dacă ar fi 39 de Proruralis-uri în ţară, România ar arăta altfel. Nu e suficient să hrănim aceşti copii, trebuie să le oferim şi educaţie. Am luat copii care sunt crescuţi de bunici, care nu au ambii părinţi ori care au un singur părinte şi e bolnav, ori cu handicap. Am pus un pariu. Toată lumea spune că aceşti copii străzii se întorc în stradă. Am vrut să demostrez că nu e aşa. Dacă le oferi dragoste şi educaţie, ei nu se mai întorc în stradă. Se întorc în societate“, spune antreprenoarea.
Elanul ei în a face lucruri bune s-a izbit însă şi de birocraţie.
Citeşte şi De lăudat! Studenţii şi-au donat cursurile vechi contra energizante
„Noi vrem să luăm mai mulţi copiii, însă birocraţia este foarte mare, ne înfrânează. Dar noi vom lupta în continuare pentru ei“, ne-a declarat Doina Cepalis, cu referire la procedurile greoaie ale autorităţilor legate de protecţia minorilor.
Menţionăm că proiectul Proruralis, menţionat de Doina Cepalis, a fost infiinţat acum 15 ani la iniţiativa „Ziarului de Iaşi“, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, acesta ajutând, prin intermediul unor burse oferite de oameni de afaceri, persoane particulare sau societăţi, în fiecare an, zeci de copii săraci, dar inteligenţi din mediul rural pentru a continua liceul la Iaşi, după absolvirea ciclului gimnazial. Numai anul acesta, peste 90 de copii cu IQ ridicat învaţă cu ajutorul Proruralis la şcolile cele mai bune din municipiu.
Prin înfiinţarea unei asociaţii similare, antreprenoarea a reuşit să transforme copii care nu ştiau să citească în şcolari, unii chiar cu premii. Asociaţia a fost înfiinţată de Doina Cepalis acum trei ani, şi efectiv întreţine aceşti copilaşi de la zero, femeia de afaceri fiindu-le, am putea spune, mamă adoptivă.
Alte planuri în domeniul social
Ideea Doinei Cepalis a luat naştere, mărturiseşte ea, şi după ce a fost impresionată de unele statistici îngrijorătoare, şi anume faptul că în România, unul din doi copii din mediul rural, respectiv unul din trei la nivel naţional, trăieşte în sărăcie.
Citeşte şi Povestea de succes a celei mai bogate femeie din IAȘI: “Am reuşit de frică”
„Prin accesul la educaţie, asociaţia se străduieşte să le ofere copiilor posibilitatea de a dobândi competenţele şi abilităţile care să le permită să muncească pentru a găsi o cale de ieşire din sărăcie, contribuind la asigurarea rechizitelor şcolare şi a materialelor didactice, a alimentelor şi articolelor vestimentare necesare unui trai decent, cât şi a nevoilor de îngrijire medicală. Misiunea noastră este de a-i ajuta pe copiii din mediile defavorizate să se dezvolte armonios şi să se integreze în societate. Totodată, ne propunem ca în viitorul apropiat să derulăm o campanie de strângere de fonduri pentru dotarea maternităţilor din zona Moldovei cu incubatoare şi aparate medicale pentru copiii născuţi prematur şi să îi ajutăm pe copiii bolnavi de cancer să îşi procure medicamentele vitale“, se menţionează pe site-ul asociaţiei.
Sursă: Ziarul de Iasi
- Published in Local
Primăria Iaşi somată să achite fabuloasa sumă de 97 de milioane de euro pentru un act emis în vremea lui Carol I
Pe data de 12 iunie Primăria Iaşi a primit o somaţie de plată din partea unui executor judecătoresc prin care i se impută suma de 97 de milioane de euro. Suma este solicitată în baza unei aşa-zise „obligaţiuni la purtător”, emisă în 1906, în timpul regelui Carol I, despre care un judecător din Iaşi a considerat că este încă valabilă. Reprezentanţii Primăriei Iaşi spun că documentul ar fi, de fapt, cumpărat de pe Internet cu o sumă modică.
Dosarul de executare silită în care este implicată Primăria Iaşi a fost deschis după ce, la finalul lunii martie 2017, un anume Nicolae Limbăşan s-a adresat Biroului de executori judecătoreşti Dominte şi Asociaţii, cerând demararea procedurilor de executare în baza unei aşa-zise obligaţiuni.
Limbăşan a cerut să îi fie valorificată o pretinsă obligaţiune la purtător, emisă în 1906, prin decret regal, de către „Regatul României – Oraşul Iaşi“. Presupusa valoare a documentului era de 500 de lei, însă Limbăşan a cerut executorilor să îi obţină suma actualizată la rata inflaţiei din 1906 până în prezent. În numele creditorului, executorul judecătoresc Bogdan Tufeanu a solicitat, în aprilie, Judecătoriei Iaşi încuviinţarea executării silite împotriva Primăriei municipiului Iaşi, în solidar cu statul român, prin Ministerul de Finanţe. Atunci când a cerut încuviinţarea executării, executorii nu realizaseră o expertiză contabilă pentru a stabili valoarea actuală a presupusei obligaţiuni.
Pe 10 aprilie, Judecătoria Iaşi admite cererea formulată de către executorul judecătoresc Bogdan Vasile Tufeanu. „Încuviinţează executarea silită şi autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de «obligaţiune la purtător nr. 0210120 emisă în anul 1906 de Regatul României – Oraşul Iaşi prin legea promulgată prin Decretul Regal nr. 2431 din 12/25 iunie 1906, publicat în Monitorul Oficial nr. 61 din 15/28 iunie 1906», la cererea creditorului Limbăşan Nicolae împotriva debitorilor Municipiul Iaşi prin primar şi Statul Român prin Ministerul de Finanţe, pentru recuperarea sumei de 500 de lei reprezentând capitalul obligaţiunilor la purtător ce va fi actualizată cu rata inflaţiei din anul 1906 la zi, precum şi cu dobânda legală aferentă capitalului (actualizat cu rata inflaţiei la momentul octombrie 1946) începând cu luna noiembrie 1946 şi până la achitarea integrală“, se arată în sentinţa Judecătoriei Iaşi, care este executorie.
- Published in Local
Ieșenii sunt deranjați de indolența celor de la CFR. Cruci în loc de bariere!
Ieșenii sunt deranjați de indolența celor de la CFR. Cruci în loc de bariere!
Nici măcar la Scânteia, unde au murit 13 oameni, nu s-au mai complicat să investească. Trecerile la nivel cu calea ferată din Iași sunt extrem de periculoase. Cinic, la Uricani, în loc de barieră, este un anunț că acolo „au murit 14 oameni”. La fel și la Scânteia: au anunțat investiția, nu au mai făcut-o. Directorii Regionalei CFR nici să stea de vorbă cu presa nu vor. Singurele bariere puse de CFR sunt în parcarea proprie, unde își țin mașinile.
Zeci de victime, multă larmă, tot pe atâta lobby şi documentaţie, nicio măsură pentru preîntâmpinarea carnagiilor la trecerile de nivel cu calea ferată. Autorităţile feroviare nu au ridicat un deget, nu au investit un leu.
După tragedia de la Scânteia, lucrurile au rămas la acelaşi stadiu. La Uricani se întâmplă la fel. În municipiul Iaşi s-a ajuns ca Primăria să meargă cu jalba-n proţap şi să se roage de şefii CFR să-şi facă treaba şi să nu mai pună în pericol ieşenii. Singurele bariere pentru care Compania de Căi Ferate a alocat fonduri sunt cele care le protejează maşinile de lux din parcarea Gării Iaşi.
Șoferii ciulesc urechile
Iaşi, 2017. Niciuna dintre cele cinci treceri de cale ferată dispuse pe raza municipiului Iaşi nu este prevăzută cu bariere. La fel se întâmplă şi la trecerile de la Scânteia şi Antibiotice, locurile unor carnagii înfiorătoare. Nici măcar o barieră cu manivelă sau una pe care să o ridici cu mâna. Doar semnale acustice şi drugi de fier. În anul 2017, la Iaşi, şoferii încă mai ciulesc urechile la sirenele locomotivelor şi cască ochii după luminile locomotivelor.
Opt ani de la tragedie, nicio măsură
Localitatea Scânteia, după 8 ani de la tragedia în care au pierit 14 oameni. Aceleaşi semnale acustice, nicio investiţie din partea CFR.
„Nu au pus nimic. Imediat după accident au încercat ceva. Probabil pentru că era presa călare pe ei. Au venit, au făcut măsurători, au cerut de la noi un certificat de urbanism, tot ce trebuia pentru o intervenţie la acea trecere de cale ferată. I-am întrebat ce au de gând să facă şi mi-au răspuns că este vorba de o investiţie de 140.000 de lei. În toţi anii ăştia nu au făcut nimic. A rămas aceeaşi semnalizare feroviară. Ne-am învăţat ca CFR-ul să promită şi să nu facă până la urmă nimic”, ne-a spus Fănică Săcăleanu, primarul comunei Scânteia.
La Uricani, în loc de barieră, e un avertisment. Nici măcar vegetația nu este îndepărtată
La Uricani au rămas doar cruci
În spatele Fabricii de Antibiotice, semnalistica feroviară este însoţită de un panou care vorbeşte despre inconştienţa autorităţilor mai mult decât avertizează şoferii. „Atenţie! În acest loc au murit, în ultimii 2 ani, 14 oameni”.
Cu toate acestea, siguranţa feroviară a rămas la fel de… nesigură. Nu s-a investit un leu pentru a asigura un gram de securitate în plus faţă de momentul morţii celor 11 oameni nevinovaţi ale căror vieţi au fost curmate de personalul Iaşi-Dorohoi, în septembrie 2013. Singurele semnale acustice la trecerea de nivel cu calea ferată sunt cele trase de conductori.
Presiuni municipale vs. flituri feroviare
În Iaşi, aceeaşi situaţie. Trecerile din zona Nicolina, Nicolae Iorga, piaţa Alexandru cel Bun, BJATM şi Dream Village, au doar semnale acustice. Deşi au înregistrat şi acestea accidente cu victime omeneşti, preocuparea reprezentanţilor CFR a fost nulă.
Această lipsă de preocupare este dublată şi de vegetaţia abundentă care obturează vizibilitatea conductorilor. Potrivit responsabililor din Primăria Iaşi, demersurile privind realizarea unor investiții pentru siguranţa feroviară de pe raza municipiului Iaşi au demarat încă din 2013, imediat după accidentul din spatele Fabricii de Antibiotice.
Împreună cu Serviciul Rutier din cadrul IPJ Iaşi, Primăria a trimis o solicitare către Regionala de Căi Ferate Iaşi cu privire la semnalistica rutieră defectuasă la trecerile de nivel de cale ferată din municipiul Iaşi.
După tragedia de la Scânteia, CFR a vrut să pună bariere, dar a renunțat, deși vizibilitatea în acea zonă este foarte proastă
Tăiaţi pădurile de boscheţi sa se vada trenurile!
Apoi, în aprilie 2015, Primăria a solicitat Regionalei semnalizarea luminoasă a trecerii la nivel cu calea ferată de pe aleea Nicolina, în urma unui control efectuat de poliţiştii rutieri şi inspectorii Primăriei.
„În luna mai 2016, am trimis o nouă adresă către CFR prin care semnalam că, având în vedere creşterea traficului auto pe relaţia Păcurari – Canta – Dacia – Alexandru cel Bun pe trecerea de cale ferată de pe str. Sergent Grigore Ioan, respectiv a traficului auto şi pietonal aferente Căii Chişinăului – strada Sf. Ioan şi strada Libertăţii, am solicitat demararea lucrărilor de reparaţii pe zona trecerii la nivel de cale ferată pentru ambele locaţii. De asemenea, au fost solicitate lucrări de salubrizare si de toaletare a vegetaţiei pe terenurile aferente căii ferate care traversează municipiul Iaşi, zone aflate în proprietatea şi gestionarea CFR Iaşi. Toate acestea nu s-au soldat cu măsuri din partea CFR”, a declarat Mihai Chirica, primarul Iaşului.
Bariere doar în parcările proprii
Dacă la trecerile de cale ferată nu sunt bariere, în schimb, în Piaţa Gării, parcările private ale CFR sunt asigurate, nu cu una, ci cu două bariere. Nu se ştie la cât s-a ridicat această investiţie, deoarece şefii Companiei au refuzat un dialog pe această temă cu REPORTER DE IAȘI.
În toate tragediile la trecerile de nivel cu calea ferată din județul Iași vinovați au fost morții.
- Published in Local