O primarita DE 31 DE ANI din Romania DA DE PAMANT cu localnicii: “Puneti mana si munciti. Nu mai asteptati sa va pice in gura”
O primarita DE 31 DE ANI din Romania DA DE PAMANT cu localnicii: “Puneti mana si munciti. Nu mai asteptati sa va pice in gura”
Primarul comunei aradene Petris, Irina Onescu – numita de unii localnici ”primarita MTV” dupa ce a realizat emisiuni la acest post – isi cearta satenii, pe Facebook, pentru mizeria si buruienile de pe strazi.
Primarita comunei Petris a scris pe Facebook un mesaj adresat satenilor, in care ii critica pentru ca nu pastreaza curatenia in sat si le cere sa iasa la munca, potrivit News.ro.
”Probabil ati sesizat ca ieri si astazi (luni si marti – n.r.) am incercat, pe cat se poate, sa curatam buruienile, rugii si iarba, crescute excesiv pe marginea drumului. De ce nu s-a facut acest lucru pana acum? Iata o intrebare cu doua raspunsuri, in egala masura valabile. Probabil v-ati astepta sa arunc din start vina in ograda administratiei anterioare. Dar nu voi face asta. Vina administratiei cade pe locul doi. Pentru ca inainte de toate cred ca este vina noastra, a celor care locuim aici si care nu ne obosim sa tundem cei cativa metri patrati de iarba din fata casei ori sa igienizam, sa toaletam si sa intretinem catusi de putin aceasta comuna”, a scris Irina Onescu.
Primarita le transmite localnicilor ca nu au nicio scuza pentru mizerie, postand si fotografii realizate dupa ce a fost tunsa vegetatia si in care apar gunoaiele care pana atunci erau ascunse printre buruieni.
”Nu aveti nicio scuza, multi dintre voi, pentru faptul ca va lasati ingropati in balarii si mizerie, chiar la voi acasa (…) imi imaginez ca este tare greu sa strangeti in urma voastra… Puneti mana si munciti, nu mai asteptati sa va pice in gura! Ajutati-l si pe vecinul care poate nu se descurca singur, ori nu are uneltele necesare”, a mai scris primarita.
Ea a decis sa lase gunoaiele pentru o vreme acolo unde le-a gasit: ”Le-am lasat acolo momentan, sa le «admirati» si sa va «bucurati» de ele”.
Tanara primarita le cere localnicilor sa organizeze actiuni de voluntariat si ameninta ca va da amenzi:
”Nu va cad mainile daca va sacrificati 2-3 ore dintr-o zi, intr-o luna, pentru o actiune de voluntariat. Vom da si amenzi de acum inainte”.
Cateva zeci de comentarii au fost postate de localnici sau cunoscuti ai primaritei, majoritatea apreciind modul in care aceasta actioneaza: ”Asa Irina, pune bata pe ei”; ”Fa curat in primarie. Sunt care iau bani degeaba acolo”; ”Felicitari pentru initiative, as vrea sa atrag atentia ca mai sunt si anumiti «enoriasi» ai comunei care isi arunca dejectiile direct in rau”; ”Poate faceti o actiune si de curatare a raului Petris, sa ne putem bucura iara de el”.
De cand a fost aleasa primar, Irina Onescu tine legatura cu satenii si prin retelele de socializare, unde le transmite periodic informatii despre locurile de munca disponibile sau despre initiative ale administratiei locale.
Irina Onescu are 31 de ani si a devenit cunoscuta pentru ca in trecut a realizat emisiunea de televiziune ”MTV Passport”. Dupa ce a fost aleasa in functie, la alegerile din iunie, unii localnici au poreclit-o ”primarita MTV”.
Probabil ați sesizat că ieri și astăzi am încercat, pe cât se poate, să curățăm buruienile, rugii și iarba, crescute…
Posted by Irina Onescu on 12 Iulie 2016
- Published in Politică
Ieșeanul care și-a petrecut întreaga sa viață jucând timpul pe degete
Ieșeanul Ion Cristea şi-a petrecut întreaga sa viaţa în spatele cadranelor de ceas, le-a creat, le-a reparat şi s-a îngrijit toată viaţa de ele.
Ion Cristea a încercat de mai multe ori să strângă în jurul său oameni tineri care să poată „fura” meserie de la el, însă spune resemnat că „noua generaţie are alte priorităţi”. De altfel, el este în prezent una dintre puţinele persoane atestate ca expert în mecanică fină şi orologie din zona Moldovei.
Sursa foto: Foto-ideea.blogspot.ro
Bărbatul a reparat majoritatea ceasurilor turn din Moldova, iar, pentru că este considerat expert în restaurarea obiectelor din metal, în trecut, a reabilitat statuia libertăţii din Ploieşti şi copertina de pe Palatul Cotroceni.
Ion Cristea a reparat ceasul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, unul dintre cele mai vechi din Moldova, care datează din 1843, a repus în funcţiune ceasul turn al Bisericii Lipoveneşti, iar din 1984 păşeşte aproape zilnic în turnul Palatului Culturii, pentru a veghea asupra ceasului de acolo, unul dintre ceasurile mecanice din turnuri care a funcţionat aproape fără oprire din 1925, când a arătat pentru prima dată ora exactă.
„După multe demersuri făcute timp de 35 de ani, toate hârtiile pentru permiterea accesului la ceas au fost aprobate, cu excepţia avizului de la pompieri. Aceştia nu au aprobat vizitarea turnului cu ceas de teama că, odată ajunşi aici, sus, vizitatorii s-ar putea arunca pe fereastră. Această percepţie a blocat vreme de 35 de ani accesul turiştilor în turn. Nimeni n-a putut urni acest pietroi pus de pompieri. După reabilitarea Palatului, s-a reuşit aprobarea vizitării ceasului din turn”, a spus Ion Cristea.
„Dacă ceasul merge bine, nu te întreabă nimeni nimic. Dacă merge aiurea sau s-a stricat, toată lumea te întreabă ce ai făcut.”
„În 1970 s-a făcut o staţie de sonorizare pentru tot oraşul. Apoi, s-a adus o staţie de emisie – recepţie care bătea 200 de kilometri cu gândul ca bătăile ceasului să se audă până la Chişinău. Practic, să cânte Hora Unirii în inima Basarabiei. Dar a venit Brejnev şi a zis “Net”.
În 1993, primarul de atunci al Iaşiului, Constantin Simirad, a cerut ca difuzorul din faţa primăriei să fie oprit, ca să nu îl mai deranjeze zgomotul. Încet, sistemul a fost oprit în tot oraşul.
„Acum, mă bucur că am reuşit să punem din nou în funcţie staţia de sonorizare şi, astfel, la fiecare oră fixă, la Iași se aud acordurile Horei Unirii. Sper ca şi proiectul cu Chişinăul să fie reluat.”, a mai adăugat Ion Cristea.
Ceasornicul din turnul Palatului a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Acesta moştenea amintirea orologiului instalat în turnul porţii Curţii Domneşti la 1728 şi care a dat, multă vreme, ritmurile oraşului. Instalarea unui orologiu cu carillon a fost, în sine, o opţiune romantică, întrucât construirea acestui gen de mecanisme se afla în ultima fază de evoluţie istorică.
Aceasta era o idee retro, în acord cu spiritul clădirii. Ceasul a fost produs în Germania, la Hamburg, de firma J.F. Weule-Bocknem, şi instalat în Turnul Central al Palatului Culturii în 1925, de „casa” inginerului Horia Pascalovici din Bucureşti.
Mecanismul ceasului transmite mişcarea către acele celor trei cadrane, prin axuri şi grupuri de roţi dinţate conice. Acesta se încarcă automat, la fiecare 12 ore, cu ajutorul unui motor electric şi al unei greutăţi de 120 kg, ce se ridică la o înălţime de 8 m.
Cadranele sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. La exterior, doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Potrivit lui I.D. Berindei, arhitectul care proiectat şi construit Palatul în perioada 1906 – 1925, cei doi oşteni pictaţi în frescă sunt „plăieşii lui Dragoş Vodă”, descălecătorul Moldovei.
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu occidental. Cele 8 clopote reproduc, la fiecare oră exactă, „Hora Unirii”, melodia lui Al. Flechtenmacher fiind înregistrată pe un tambur cu 69 ştifturi.
- Published in Cultură
Lecție de viață! Ieșeanul care ar putea pleca multe capete! O poveste emoționantă, dar care merită APLAUDATĂ
Lecție de viață! Ieșeanul care ar putea plecă multe capete! O poveste emoționantă, dar care merită APLAUDATĂ
Marinel Simireanu nu se dă în lături de la muncile agricole. De dimineață până seara sapă, desfundă, taie lemne sau scoate cartofi. În jurul casei sale din Costești, județul Iași, și-a plantat singur vița de vie, are grijă de roșii, ardei și vinete. În plus are și câteva păsări pe care le crește cu mare drag. Aceste munci, obișnuite pentru orice gospodar, înseamnă însă pentru Marinel un efort supraomenesc: de când avea 19 ani tânărul și-a pierdut ambele picioare.
Destin frânt la numai 7 ani
Părăsit de mamă la 9 ani și crescut la casa de copii, bărbatul are o poveste tulburătoare și este un exemplu excepțional de ambiție, speranță și credință neștirbită în Dumnezeu.
Destinul lui Marinel a fost “frânt” încă de la vârsta de 7 ani când un frate mai mare i-a scos ochiul stâng cu foarfeca. “Dintr-o joacă”, spune Marinel fără vreo urmă de ranchiună. Această “joacă” din copilărie avea să îl coste însă pe bărbat mai târziu chiar viața.
Ajuns la o vârstă “matură”, după ce a terminat ciclul gimnazial bărbatul nu a avut posibilitatea să își continue studiile. A încercat în nenumărate rânduri să își găsească un loc de muncă, însă societatea l-a respins din cauza defectului de vedere pe care omul îl avea. Refuzat de zeci de ori și rămas fără speranță, Marinel a luat atunci o decizie cruntă. S-a aruncat în fața trenului într-un moment de slăbiciune și depresie.
Un moment de rătăcire
Chiar dacă a vrut să își ia viața, Dumnezeu a avut alte planuri cu el. A privit moartea în ochi iar această clipă l-a făcut mai puternic, mai plin de speranță și mai ales mai încrezător.
“A fost un moment pe care nu mi-l explic și nici nu îmi amintesc exact cum s-a întâmplat. A fost o rătăcire de moment. Singur pe lume și respins de societate am luat atunci această decizie. A fost o tentativă de sinucidere din care am supraviețuit. Dar am plătit un “tribut” enorm: picioarele. Poate a fost modul lui Dumnezeu de a mă “certa” pentru gestul meu necugetat. Am învățat atunci că Dumnezeu mă iubește pentru că altfel nu mă lăsa în viață. Practic m-am născut a doua oară”, mai spune Marinel.
Și cum orice om merită a doua șansă, această încercare i-a dat bărbatului mai multă putere și ambiție decât avea înainte. Acum, la 40 de ani, Marinel privește înapoi cu împăcare sufletească și spune că se simte mult mai puternic.
“Mă simt mult mai puternic acum. Totul este să ai voință în viață. Poți să fii complet chiar dacă îți lipsesc picioarele, mâinile sau cine știe ce alt defect să ai”, mai spune Marinel.
“Munca mă ține în viață”
Marinel muncește zilnic în mica grădină pe care o deține. Singurul sprijin pe care îl primește vine din partea unuia dintre cei 8 frați pe care îi are și a nepoților.
“Muncesc în grădină, în vie, tai lemne. Cultiv roșii, ceapă, ardei, cartofi. Dacă pot să muncesc, o fac. Nu vreau să cer altora când există posibilitatea să mă autogospodăresc. Nu pot să stau degeaba, vreau în permanență să îmi pun mâinile la contribuție. Plus că dacă stau degeaba îmi pierd și puterea din brațe și după aceea nu mai am echilibru”, ne povestește omul.
Are o seninătate în voce cum rar întâlnești și pare că nu știe definiția expresiei “nu pot”.
Marinel are și 7 găini, un cocoș, 2 căței și o pisică. Se străduiește să le întrețină deși indemnizația pe care o primește de la stat este de 340 de lei. Din acești bani omul trebuie să supraviețuiască lunar. Nu se plânge însă și spune că este recunoscător măcar că nu suferă de vreo boală astfel că nu este nevoit să mai dea bani și pe medicamente.
Dragostea nepoților l-a făcut să meargă mai departe
Vorbește de un “medicament” permanent care nu necesită bani, și anume dragostea celor trei nepoți care îi sunt alături necondiționat.
“Datorită lor pot spune că am reușit să merg mai departe. Fratele mă ajută fiind și însoțitorul meu. Ei sunt familia mea și sincer, dacă cei trei nepoți nu existau, nu cred că aveam putere să merg mai departe”, ne mai spune bărbatul.
El își amintește că atunci când și-a pierdut picioarele, unul dintre nepoți, mic la acea vreme, a început să plângă și i-a spus lui Marinel că nu vrea să îl piardă. A fost ”lumina” care i-a dat putere bărbatului, l-a ajutat să înțeleagă că fiecare om este dator să își trăiască viața pe care Dumnezeu i-a dat-o.
Primăria îi cere impozit și i-a tăiat ajutorul de încălzire
Din indemnizația infimă pe care o primește, omul trebuie să plătească și impozit pe casa în care locuiește. Chiar dacă imobilul este pe numele tatălui decedat iar el, ca persoană cu handicap, ar trebui să fie scutit de la dările datorate statului. Nici ajutor de căldură nu primește de la Primărie având în vedere că banii de care dispune sunt foarte puțini.
„Ajutorul de încălzire mi-a fost tăiat din 2011 după ce tatăl meu a murit, pe motiv că nu am acte pe imobil. Eu nu am putut să dezbat moșternirea pentru că nu îmi permit financiar. Actele sunt încă pe numele tatălui, de aceea plătesc și impozit pentru casă. Chitanța este pe numele tatălui, deși este mort. Dar așa este la noi”, spune cu mâhnire Marinel.
Porcul de Crăciun, doar un vis frumos
Marinel se deplasează mai mult cu ajutorul mâinilor decât cu căruciorul din cauza drumurilor pietruite care îi îngreunează deplasarea. Acum că vine, frigul bărbatul încearcă să strângă lemne cu care să se încălzească la iarnă. Are în plan ca din puținii bani pe care îi primește de la stat să mai pună deoparte pentru a avea ceva pe masă de sărbători. Despre porc de Crăciun nici nu poate fi vorba, iar micile bunătăți pe care fiecare om le pune pe masă sunt doar un vis frumos pentru Marinel.
“La porc nici nu visez măcar. O să încerc să pun deoparte ceva bani pentru perioada sărbătorilor dar este greu din 340 de lei. Ce să tai, ce să păstrezi…”, mai spune bărbatul.
Ajutor venit de departe
Alături îi sunt și alți oameni minunați, tot cu handicap, care poate înțeleg cel mai bine suferința bărbatului. Chiar la momentul în care am vorbit cu Marinel, se pregătea să primească un ajutor venit din partea unor italieni care s-au oferit să îi renoveze 2 camere și să le transforme în bucătărie și baie. Cu ajutorul lor, bărbatul nu va mai fi nevoit să iasă din casa pe gerul cumplit al iernii ce se anunță.
“Ajutorul vine de la biserica Valmontone din Italia. Au început de astăzi lucrarea și vor să termine până când se instalează frigul. Îi ajut și eu cum pot și nu mă dau înlături să pun mâna pe un târnăcop și să mă apuc de dărâmat. Munca nu mă sperie, din contră, mă ține în viață”, mai spune bărbatul.
Sursă: Roxana Dobre – Agrointel.ro
- Published in Social
Miracolul din seara de Sânziene. Impreună putem împlini visul iei!
Dragi ieșeni, câteva zile ne mai despart de marea sărbătoare de Sânziene.
Pe data de 24 iunie toate visele se împlinesc, așa că, împreună putem împlini visul iei să intre în UNESCO. Nu mai puțin de 10 ore de concert în fața Palatului Culturii ne vor face să intrăm în horele Sânzienelor.
În cultura populară Sânzienele sunt niște fete frumoase care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând.
Citește și Cel mai mare târg de ceramică revine la Iași! Târgul naţional de ceramică „Cucuteni 5000”
„Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”, Marcel Lutic, muzeograf în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei
Tot în cultura populară se spune ca în seara de Sânziene fetele nemăritate își visează jumătatea, sa sperăm că miracolele vor continua si pețitorii vor fi pe măsura așteptărilor.
„Te-am iubit așa cum m-ai iubit și tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înțeleg ce fac, fără să înțeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiți să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiți să ne căutăm fără să ne întâlnim.” – Mircea Eliade
Hai să dăm mână cu mână, să facem o horă mare,
Toate iile dansează, azi e zi de sărbătoare!
- Published in Eveniment
Pensionarul cosmic: Povestea Ieşeanului care susţine că a stat de vorbă cu extratereştrii.
Un fost inginer al unui combinat din Iaşi susţine că din 1994 încoace, de când a fost vizitat prima oară de extratereştri, se află într-un permanent contact cu entităţi din alte galaxii. Întâlnirile se produc spre afinţit în anumite zone din oraş. Omul se laudă chiar cu o invenţie brevetată la OSIM privind „propulsia antigravitaţională sau energia ce acţionează asupra unui obiect lipsit de greutate”, invenţie datorată contactelor extraterestre.
Undeva în cartierul Nicolina îşi duce bătrâneţea ieşeanul Constache Anton. La 68 de ani ar trebui să se bucure de o pensie liniştită, dacă entităţi extraterestre nu i-ar da târcoale.
„Eu când am avut prima întâlnire a fost cam prin 94-95, dar eram în vizorul lor mai de demult. Eu i-am văzut şi am şi stat de vorbă. Sunt două entităţi. Este o entitate cu înălţimea până la brâul meu, şi o altă entitate, cum suntem noi aşa, nişte bărbaţi foarte simpatici. Primul extraterestru mi s-a prezentat prin 94. „Hai, Antoane până la deal!”, mi-a spus. Cei care se ocupă cu extratereştii şi fenomenele extrasenzoriale ar trebui să stea în urma mea la o distanţă considerabilă”, ne-a spus Anton Costache. Ieşenul susţine că, peste întâlnirile cu extratereştii, a avut şansa de a intra de două ori „în carlinga lor”, respectiv într-un obiect zburător.
Prima experienţă extraterestră
Omul ne-a prezentat chiar şi un calendar al întîlnirilor extraterestre, cu anul, luna, ziua şi ora la care s-au produs aceste întâlniri.
„Eu am avut o primă secvenţă (n.r. întâlnire) cu ei aici, pe Ioan Berindei (n.r. strada din cartierul Nicolina), într-o noapte. Erau deasupra la nişte salcâmi şi mă urmăreau. Sunt şi lucruri despre care nu pot vorbi pentru că nu vreau să-i deranjez. Problemele merg foarte departe. Ei te coordonează din toate punctele de vedere. Eu nu mă puteam ţine pe picioare că mă spijinea el (n.r. extraterestrul) când am intrat prima oară în navă. Când am intrat, atât a spus :”El este!”. Ce este înauntru este fabulos. Am ajuns în faţa unui obiect şi au început să-mi pună întrebări. După chestionar am mers într-o altă încăpere în care era o masă în formă de I iar în capul mesei erau doi extratereşti si trei Dalai Lama care m-au abordat”, ne-a relatat ieşeanul una din primele experienţe avute.
Potrivit acestuia, energia folosită de extratereşti face obiectul unui studiu cercetat la Centrul de Hadron de la Geneva. Mai mult, omul spune că în anul 2008 a înregistrat la OSIM o invenţie bazată pe „principiul propulsiei antigravitaţionale sau energia ce acţionează asupra unui obiect lipsit de greutate”. Ieşeanul susţine că ideile proiectului respectiv i-au fost date extratereştri, care l-au contactat şi l-au dus la bordul uneia dintre navele lor.
Fiul de ţăran din coasta mănăstirii
A doua incursiune în interiorul unei nave a fost în noaptea de 7 spre 8 ianuarie 2011.
“M-am trezit în interiorul OZN-ului iar cineva mă palpa şi plimba pe mine un obiect necunoscut. Unul dintre ocupanţi a început să îmi pună întrebări în limba română. Cei cu care am vorbit au fost foarte civilizaţi”, povesteşte Anton.
Ieşeanul nostru cosmic s-a născut în anul 1951 în satul Hadâmbu, unde se află celebra mănăstire, într-o familie de ţărani cu 11 copii. La sinceritatea ţăranului român a apelat şi subiectul nostru care, sub semnul crucii, s-a jurat că tot ce ne-a relatat este purul adevăr pe care ar fi în stare să-l declare şi în faţa unui aparat plograf.
Primele apariţii de OZN-uri în spaţiul mioritic
România a fost vizitată, de-a lungul timpului, de mai multe OZN-uri, iar martorii susţin cu convingere că o parte dintre aceste apariţii s-ar fi sfârşit cu răpiri, ceea ce nu este şi cazul ieşeanului nostru care se pare că a căzut cu tronc extratereştrilor. În lume au fost semnalate mii de răpiri de oameni şi animale de către fiinţe extraterestre. Unele victime au reapărut după un anumit timp, cu psihicul puternic afectat, iar o parte dintre animale au fost găsite fără anumite organe interne, urmele operaţiilor la care au fost supuse fiind surprinzătoare prin acurateţea execuţiei şi greu de realizat cu tehnica terestră actuală. O apariţie bizară a unui obiect strălucitor, în septembrie 1972, în apropierea satului prahovean Valea Plopului, care a lăsat urme într-un lan de porumb, a reprezentat, pentru cercurile de specialitate, prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România.extratereştri
Sursă: agorapress.ro (Radu SEICARU)
- Published in Legende