Un copil de două luni din localitatea Ciurea a murit după slujba de botez. Cauzele decesului nu au fost încă stabilite
Copilul nu s-a simțit bine pe tot parcursul slujbei religioase
O familie din localitatea Ciurea a venit la biserică pentru a-şi boteza copilul în vârstă de două luni. Acestuia i s-ar fi făcut rău în timpul slujbei, anchetatorii susţinând că micuţul a plâns pe tot parcursul slujbei de botez.
Mama copilului i-a dat să mănânce, ceremonia religioasă a continuat, iar băiatul a fost scăldat în cristelniţă, potrivit tradiţiei.
Când a fost scos din apă însă, părinţii copilului au constatat că micuţul nu mai respira, moment în care au fost începute manevrele de resuscitare. A fost chemată apoi o ambulanţă, care a dus copilul la Spitalul ”Sfânta Maria” din Iaşi. Bebeluşul a murit însă la spital, iar poliţiştii au pornit cercetări în acest caz.
Nu se cunoaște cauza exactă a decesului încă
„Va fi efectuată necropsia, în urma căreia vor fi stabilite cauzele decesului. Nu se poate spune deocamdată că moartea a survenit prin înec, în momentul în care a fost introdus în cristelniţă. Asta se va stabili în urma necropsiei. Am început cercetări în acest caz”, a declarat luni, pentru News.ro, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Iaşi, Anca Vâjiac.
sursa: digi24.ro
UPDATE:
În urma efectuării necropsiei bebeluşului în vârstă de două luni, mort după botez, a fost stabilit că micuţul a făcut stop cardiorespirator, după ce s-ar fi înecat cu lapte. Citește continuarea pe mediafax.ro
- Published in Local
Misterul Mumiei din pădurea Dobrovaț. Partea I
Misterul Mumiei din pădurea Dobrovaț
Povestea noastră incepe pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, când cneazul Duma Negru, socrul lui Alexandru cel Bun, pune a se construi o cetate de apărare în interiorul pădurii Bârnova.
In timpul construcției, cațiva slujitori ce cautau prin padure lemne pentru ridicarea zidurilor și a chiliilor, găsesc într-o poieniță cateva blocuri de pietre cu forme geometrice și inscrisuri ciudate, așezate ca un portal spre interiorul pământului.
Cneazul Negru, formează o echipă din cercetare și împreună cu câțiva preoți reușește să îndepărteze câteva lespezi de piatră și să pătrundă în interiorul acelei peșteri. Conform unor documente descoperite de curând în Arhivele De Stat Iași, se poate citi cum că în a doua zi de cercetări a fost găsită o încăpere foarte mare, unde pe o masă de piatră era așezat un sarcofag frumos ornat în pietre prețioase și cu picturi desenate forțe ciudat.
Preoții de la acea vreme care erau și sfătuitori marelui boier îl îndeamnă pe acesta să lase rămășițele acelei fințe găsite în interiorul sercofagului și să aducă de la muntele Athos câțiva călugări care să vadă exact despre ce este vorba.
Conform documentelor în anul 1392 își fac apariția câțiva călugări greci care ridică imediat un schit în acel loc și astfel îngrădesc locul intrării în acea peșteră, însuși denumirea locului este ,,Poiană cu Schit”. Hramul, atribuit inițial schitului, a fost Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, de Sânziene.
Se spune că acea ,,Creatură cu față umană” din interiorul peșterii ar fi fost de mărimi gigantice și că mâinile depășeau lungimea picioarelor de 2 ori, iar încăperea unde era așezat sarcofagul avea un miros aparte ce nu semăna cu nici un alt fel de miros cunoscut oamenilor. Cronicii acelor vremuri spun că acele mirosuri emanate de mumie era benefic organismelor vii și că plantele se dezvoltau mult mai repede, fără a avea nevoie de apă sau lumină.
Un timp devine loc de pelerinaj pentru dregători și conducători ai întregi lumii care ar fi vizitat această peșteră pentru tratarea diferitelor afecțiuni de care sufereau. Totul se făcea în mare taină și condiția principală era că nimeni niciodată să nu pomenescă de aceste pelerinaje, nici verbal și nici în scris.
Secretul acelui schit a fost foarte bine păstrat și în niciun document oficial nu a fost descris, la câteva sute de metri Duma Negru își ridică cetatea și convetuiește destulă vreme alături de familia sa. Având în vedere vremurile tulburi cu care se confruntă orașul în acele vremuri, cetatea este atacată și jefuită în repetate rânduri de turci, tătari, polonezi sau cazaci.
A fost refăcuta pe vechile temelii în anul 1747, iar până în 1864, când în urmă reformei averilor mănăstirești ale lui Alexandru Ioan Cuza, a fost părăsită de călugării greci. Schitul a fost distrus în întregime de o bombă în timpul celui de-al doilea război mondial, de atunci rămanand doar ruină.
Revenind la povestea noastră putem spune că vechimea acelei peșteri ar fi una foarte mare, cercetările efectuate recent arată că o parte din ceramica găsită în acele locuri este datată din secolul al XII-lea ( 1100-1190 ), totuși la câțiva zeci metri distanță au fost găsite obiecte ceramice și plastică antropomorfă cucuteniană din secolul al VIII-lea ( anii 700-790 ), deci mult mai veche decât se știa din documentațile acelor vremuri.
Sfarsitul primei parti
Autor : Tugui Florin
Nota autorului: Aceasta este o Legendă și trebuie tratată ca atare.
- Published in Legende
„Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașul este peste ele…”
„Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașul este peste ele…”
O constănțeancă are numai cuvinte de laudă pentru Iași, despre care spune că arată mai bine ca Brașov, Sibiu sau Cluj.
Pe Facebook, Netty Dumitrache a adăugat fotografii cu mesajul:
„ Până azi eram fan Brașov, Sibiu, Cluj. Să îmi fie cu iertare, dar Iașiul este peste ele. Orașe precum București ori – ferească sfântu – Constanța noastră, nici nu ai cu ce să le compari. Este atat de curat, străzi spălate, spații verzi tunse și chiar verzi, trotuare largi, doar pt pietoni, că am impresia … de Viena. Până și oamenii par mai frumoși ”
Pana azi eram fan Brasov, Sibiu, Cluj. Sa imi fie cu iertare, dar Iasi este peste ele. Orase precum Bucuresti ori-…
Posted by Netty Dumitrache on 12 Septembrie 2017
- Published in Local
Programul de vaccinare pentru cei mici care ar fi trebuit să fie demarat luna aceasta este pus în așteptare. De ce?
Este vorba despre programul de vaccinare pneumococică
Acesta ar fi trebuit să înceapă luna aceasta. De fapt, vaccinul nu a ajuns încă la Iaşi şi, cel mai probabil, nici nu va ajunge prea curând în cabinetele medicilor de familie. Cei mici sunt supuși astfel la anumite riscuri, în cazul în care nu sunt vaccinați.
Teoretic, vaccinul pneumococic urma să fie introdus în Programul Naţional de Vaccinare, urmând ca din luna septembrie să fie administrat gratuit. Acesta nu a ajuns însă şi nici nu va ajunge prea curând în cabinetele medicilor de familie.
Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii (MS) au anunţat printr-un comunicat de presă la jumătatea lunii august că procedura de achiziţie a vaccinului a fost finalizată, iar din septembrie va începe campania de vaccinare. Urmează astfel să fie distribuite 477.000 de doze, fiind acoperit necesarul atât pentru campania de imunizare din acest an, cât şi pentru primele luni din 2018, însă calendarul distribuirii nu va fi întocmai cel preconizat inițial.
Direcţia de Sănătate Publică nu a oferit niciun răspuns medicilor de familie ieșeni, iar din discuţiile purtate cu reprezentanţii firmei producătoare, reiese că acesta va fi disponibil cel mai devreme la sfârşitul lunii octombrie, însă mai sigur în cursul lunii noiembrie.
Despre vaccinul pneumococic
Boli cum ar fi otitele, pneumoniile, meningitele pot fi prevenite prin administrarea vaccinului pneumococic conjugat cu 13 valenţe. Acesta urmează să fie administrat copiilor la 2, 4 şi 11 luni.
„Este un vaccin foarte bun, pentru că aproximativ 85% dintre îmbolnăvirile respiratorii, în primul rând otitele, meningitele, pneumoniile sunt date de acest pneumococ. De ani de zile noi vaccinăm, părinţii au făcut eforturi şi l-au cumpărat, în medie o doză costă 250 de lei. Acum se introduce în schema care este valabilă în toată Europa, vor fi tot trei doze, fiind un vaccin foarte răspândit. A fost trecut în lista de vaccinări obligatorii încă de acum trei ani, în limita fondurilor, care însă nu existau“, a precizat dr. Maria Daniil, medic de familie ieşean.
sursa: ziaruldeiasi.ro
- Published in Sănătate
Primăria Iași a emis documentul necesar cerut de Ministerul sănătății pentru Spitalul Regional de Urgență
Documentul emis de Primăria Iaşi era necesar înaintea întocmirii studiului de fezabilitate de către Ministerul Sănătăţii.
Municipalitatea a emis un certificat de urbanism necesar proiectului de construire pentru Spitalul Regional de Urgențe (SRU) în Moara de Vânt. Actul urbanistic (numărul 2898/2017) a fost eliberat la începutul lunii septembrie, documentul fiind solicitat de Ministerul Sănătăţii (MS), în scopul întocmirii studiului de fezabilitate. Odată ce va fi realizată această documentaţie, proiectul SRU va intra într-un stadiu avansat de implementare, fiind posibilă lansarea licitaţiei de lucrări. Fondurile, estimate la circa 150 milioane euro, sunt asigurate din surse europene nerambursabile, de către Guvern, şi din credite contractate la instituţii financiare internaţionale.
Pentru realizarea SRU, Primăria Iaşi a pus la dispoziţia MS o suprafaţă de 12 hectare în zona centrală a platoului Moara de Vânt. Accesul principal la amplasament va fi printr-o arteră de circulaţie nouă care va lega SRU de bulevardul C.A. Rosetti / DN 24. Conform calendarului de implementare stabilit de autorităţi, studiul de fezabilitate va fi finalizat şi prezentat public în luna octombrie 2018. Ulterior, va fi lansată licitaţia pentru desemnarea unui constructor, iar lucrările propriu-zise vor începe în toamna anului 2019. Termenul de execuţie este anul 2023, iar orice depăşire va atrage pierderea fondurilor europene. În paralel cu spitalul de la Iaşi, MS va construi astfel de unităţi regionale la Craiova şi Cluj. De menţionat că fiecare spital va fi licitat separat.
Sursa: ziaruldeiasi.ro
Nivelul salariilor din România pe județe
Salariile din Iași, cu 3 procente mai mici
Doar în Capitală şi alte cinci judeţe, câştigurile salariale nete depăşeau, în iunie 2017, media naţională de 2.380 lei lunar. Iaşiul stă încă la „pândă”, veniturile salariale scriptice fiind cu aproape 3 procente mai mici comparativ cu indicatorul mediu calculat de Institutul Naţional de Statistică (INS) pentru întreaga ţară.
Cel mai mare câştig salarial mediu net, la mijlocul anului 2017, era în municipiul Bucureşti (3.095 de lei lunar), Capitala fiind urmată de judeţele Cluj (2.675 de lei), Ilfov (2.607 lei), Sibiu (2.552 de lei), Timiş (2.533 de lei) şi Braşov (2.424 de lei). Potrivit INS, imediat sub „pragul” de 2.380 lei se situează judeţele Iaşi (2.318 lei), Galaţi (2.201 lei), Argeş şi Prahova (câte 2.173 de lei), respectiv Olt (2.160 de lei), Arad (2.147 de lei) şi Mehedinţi (2.138 de lei). În total, în iunie 2017, 19 judeţe figurează cu salarii medii de peste 2.000 de lei.
Câştiguri salariale medii nete cuprinse între 1.850 şi 2.000 de lei se găsesc în judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Buzău, Caraş-Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Hunedoara, Maramureş, Neamţ, Satu Mare, Sălaj, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea. În schimb, la polul opus, cele mai mici salarii se regăsesc, potrivit INS, în judeţele Covasna (1.824 de lei), Ialomiţa (1.813 lei), Harghita (1.787 de lei), respectiv Teleorman (1.750 de lei).
Sursa: ziaruldeiasi.ro
- Published in Social
Sat din Iași abandonat din cauza drumului prost. Instanțele de judecată vor decide soarta locuitorilor
Un sat din Iași abandonat de localnici. Un drum judeţean, care nu a fost reparat de 25 de ani, goneşte localnicii dintr-o comună din Iaşi. Oameni preferă să se multe în alte zone pentru că s-au săturat să aştepte ca singura cale de acces către oraş să fie reparată. Între timp, instanţa va stabili cine trebuie să reabiliteze şoseaua.
Satul Româneşti, situat la 9 kilometri de oraşul Podu Iloaiei, riscă să devină doar un punct pe harta judeţului Iaşi. Tot mai mulţi oameni pleacă din localitate din cauza drumului judeţean, plin de gropi, care leagă localitatea lor de oraş.
„Plec în Germania eu. Săptămâna viitoare vine şi soţia. Nu îţi convine să stai, că nu ai la ce să stai, din cauza drumului, la toate. În special drumul. Toată lumea se plânge, îşi fărâmă maşini”, spune Ciprian Bucur, localnic.
În sat sunt aproape o mie de locuitori, 32% dintre ei vârstnici.
„Casa de alături este una dintre cele 54 de locuinţe care au fost părăsite de-a lungul anilor. Totul este în paragină. Casa, gardul care este rupt şi curtea care a ajuns să fie plină cu buruieni”, relatează Carmen Ciocan, reporter Digi24 Iaşi.
„Satul este îmbătrânit, vin copiii să vadă părinţii şi fărâmă maşinile. Mulţi au venit până în Podu. Şi-au lăsat maşinile undeva şi au venit cu ocazie”, spune o localnică.
„Pe unde să zburăm? Avem altă şansă? Ocolim. Pe câmpuri mergem ca să nu mai venim pe aici”, adaugă un șofer.
Citește și Comuna din judeţul Iași unde nimeni nu primește ajutor social și nu există șomeri
Autorităţile locale spun că după Revoluţie una din şapte familii a părăsit localitatea.
„Este o zonă condamnată de acest drum, de faptul că drumul nu permite accesul către oraş. Vreau să vă spun că toţi cei care trebuie să aducă mărfuri în sat mereu spun: „A, Româneşti? Costă mai mult cu 20 de lei””, spune Ioan Stegariu, primarul comunei Româneşti.
Pentru că nimeni nu vrea să îşi asume responsabilitatea reparării drumului judeţean 282 D, primarul oraşului Podu Iloaiei a dat în judecată Consiliul Judeţean Iaşi.
„Consider ca acest tronson de drum trebuie să îl facă orașul, mai ales că județul i-a dat bani pentru el”, declara fostul director al Direcţiei de Drumuri Judeţene Iaşi.
„Să se uite bine pe documentul pe care l-a trimis şi l-a primit de la noi, au dat două miliarde pentru drumuri comunale. Am acţionat în instanţă”, spune Constantin Istrate, primarul oraşului Podu Iloaiei.
Procesul care va decide soarta drumului judeţean dintre Româneşti şi Podul Iloaiei este programat luna aceasta.
Sursa: digi24.ro
- Published in Local
Iaşul sau Iaşiul? – o dispută lingvistică istorică între nordul şi sudul ţării, tranşată de specialişti după principiul „uzul face norma“
Iaşul sau Iaşiul? – o dispută lingvistică istorică între nordul şi sudul ţării, tranşată de specialişti după principiul „uzul face norma“
Cum se pronunţă articulat corect numele oraşului Iaşi s-a transformat de-a lungul timpului într-un „război“, purtat la nivel popular şi chiar academic, între moldoveni şi dâmboviţeni. Lingviştii consultaţi de „Adevărul“ au încercat să tranşeze disputa.
Atât normele academice în vigoare, cât şi scrierea folosită în sudul ţării favorizează, pentru articularea hotărâtă la cazul nominativ, varianta „Iaşiul”.
„Unele substantive proprii pluralia tantum manifestă tendinţa de refacere a unei forme de singular (marcate de articolul definit), adecvate specificului individualizator al numelor proprii: Bucureştiul/Bucureştii, Iaşiul/Iaşii, Paştele/Paştii etc. […]”, este menţionat în Gramatica Academiei, 2005, vol. I, p. 123.
Cu toate acestea, majoritatea moldovenilor consideră o blasfemie folosirea altei variante de articulare, în afară de „Iaşul”. Cei mai importanţi lingvişti din Capitala Moldovei concordă în argumentaţii potrivit cărora „revolta” populară locală este justificată.
Pentru a explica de ce privilegiază varianta „Iaşul”, lingvistul Stelian Dumistrăcel, profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi şi şef al Departamentului de Dialectologie din cadrul Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, filiala Iaşi, citează un principiu enunţat de marele lingvist român Eugen Coşeriu:
„În lingvistică, vorbitorul este măsura tuturor lucrurilor. Lingvistul nu trebuie să uite niciodată că limbajul funcţionează prin şi pentru vorbitori, nu prin şi pentru lingvişti”.
„Din cauză că localnicii (ca toţi moldovenii) nu pronunţă «înmuiată» (nici) consoana ş, forma curentă în vorbire este Iaş (deşi se scrie Iaşi). Pornind de la pronunţie, în scriere, forma articulată a devenit Iaşul, ca în numele revistei «Iaşul literar».
Cînd, recent, pe afişe diverse apare Iaşiul (… ospitalier, să zicem), lumea culturală din capitala Moldovei protestează ca la o anomalie!“, scrie profesorul Stelian Dumistrăcel într-un articol publicat în nr. 178, ianuarie 2014, al revistei „Timpul”.
Cercetătorul ieşean constată, cu umor fin, că niciun moldovean autentic nu s-ar încumeta să scrie sau să pronunţe „Iaşiului”. Aceasta deoarece i s-ar părea că seamănă cu dâmboviţenii care pronunţă şiah în loc de şah.
„Iată şi alte enunţuri cu aceeaşi formă: «Sărbătorile Iaşului 2013»; printre manifestări, «Noaptea albă a Iaşului»; s-a publicat şi «Harta Sărbătorilor Iaşului», după cum a existat şi «Spotul oficial al Sărbătorilor Iaşului».
Dar, în textul ştirilor despre oraşul nostru publicate în ziare din Bucureşti, vom întîlni curent forma de genitiv Iaşiului, ca şi cum ni s-ar corecta o anumită greşeală (de tipul copil, nu copchil)”, adaugă Stelian Dumistrăcel în articolul din revista „Timpul”.
Este „corectă” forma Iaşul sau Iaşii?
Cea de-a doua formă este cea originară, reprezentînd echivalarea în limba română a formei gramaticale ce apare în documentul primei atestări a numelui, redactat în slavonă, datînd din 1408. De altfel, aşa se scria pînă în secolul al XIX-lea.
„Cităm cîteva titluri de notorietate, ale lui Alecsandri, „Iaşii în 1844, o fiziologie”, şi Iaşii în carnaval (1845), o comedie, sau „Magaziile (magazinele) Iaşilor” , o prezentare de factură publicitară a lui C. Negruzzi (1846).
„Astăzi, istoricii şi oamenii de cultură inspiraţi de aceştia susţin folosirea exclusivă a formei Iaşi, pe care mai ales primii o promovează şi în titluri de opere”, mai scrie Stelian Dumistrăcel în „Timpul”.
Cu toate acestea se pot constata şi uşoare forme de incoerenţă discursivă apărute în scrierile unor oameni de cultură ieşeni.
„Tradiţia culturală este păstrată şi de titlul albumului semnat de Valentin Ciucă, „Iaşii, între medieval şi modern” (2008), dar, culmea ironiei, apariţia editorială a fost anunţată şi comentată în ziare sub enunţul „Manual de iubit Iaşul”! Diferite oscilaţii sînt prezente şi în titlurile cărţilor unui monograf sui-generis al oraşului, Ion Mitican:
„Cu Mihai Eminescu şi Ion Creangă prin Tîrgul Ieşilor” (1990), „Cu Iaşii mînă-n mînă” (1997, în colaborare cu C. Ostap), dar „Iaşul între adevăr şi legendă” (2000, cu acelaşi colaborator), după cum emisiunea unui post de televiziune avîndu-l ca invitat pe I. Mitican era titrată „Iaşul lui Mitican”.
„Aşadar, astăzi, Iaşii, ca nume al oraşului, pare să reprezinte o formă uşor arhaică, respectiv o selecţie şi o preferinţă de coloratură elitistă”, comentează Stelian Dumistrăcel.
- Published in Local
Comuna din judeţul Iași unde nimeni nu primește ajutor social și nu există șomeri
25 de milioane de euro a plătit statul român, în ultimii 4 ani şi jumătate, ca ajutoare sociale, în judeţul Iaşi. Din 2013, numărul beneficiarilor a crescut cu un sfert.
De la 7.000 de asistaţi, s-a ajuns acum la aproape 9.000. Sunt comune în care numărul lor reprezintă chiar şi o treime din populaţie.
Comuna Lungani, judeţul Iaşi
Din şase mii de locuitori, două mii trăiesc din ajutoarele sociale, pentru care statul achită lunar 200.000 de lei.
„Şase copii. Şi trăim din alocaţia copiilor, cu ajutor social. Am cam în jur de 15 milioane (1.500 de lei) cu tot cu alocaţie, cu tot cu ajutor”, spune o femeie.
„Nu am studii, nu am şcoală, nu se găsesc servicii. De vreo 20 de ani sunt casnică datorită copiilor”, afirmă o femeie.
„Sunt care nu vor să muncească. Mai mult le convine să stea acasă, decât să muncească”, spune Gheorghe Pricopie, primarul comunei Lungani, judeţul Iaşi.
La polul opus este comuna Leţcani
Din cei 8.000 de locuitori, niciunul nu primeşte ajutor social şi nu există şomeri. Peste 100 de firme şi-au dezvoltat aici afaceri, iar localnicii au avut prioritate la angajare.
„Din 2005 ne-am mutat producţia, din Iaşi, aveam o hală închiriată, aici am găsit un spaţiu adecvat pentru noi. Localnici am angajat şi numai din Leţcani şi din împrejurimi”, spune Ciprian Galnic, proprietar firmă .
„Am lucrat în Italia şi m-am întors aici auzind că este posibilitatea de a munci. M-am angajat şi e din ce în ce mai bine”, afirmă o femeie.
Iar de câştigat are toată lumea
„Bugetul local s-a dublat prin acele impozite care sunt pe impozitele angajaţilor. Taxa IVG la Leţcani la momentul de faţă a ajuns la un milion de euro”, declară Stelian Turcu – primarul comunei Leţcani.
Planurile pentru dezvoltarea comunei nu se opresc, însă, aici. În următorii doi ani, se va construi un parc industrial, ceea ce înseamnă 5.000 de locuri de muncă.
- Published in Local
Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii
Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii, denumește zona de trecere dinspre bulevardul Copou spre Gară. Zona a fost în trecut una din problemele Iaşului, însă a fost transformată în monument istoric după amenajarea ei şi transformarea într-un loc de promenadă.
Râpa Galbenă, căci așa o știu toți, este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din 2004 şi este unul dintre puţinele obiective istorice a căror renovare s-a încheiat chiar mai devreme de termenul stabilit. Nu cu foarte mult înainte de termen (2 săptămâni), însă la timp ca 2007 să găsească zona cu un nou aspect. Zona a purtat în trecut denumirea de „Esplanada Elisabeta”.
În perioada în care amenajarea punctului de trecere între Copou şi stradă Gării au fost finalizate (1900), era la modă că străzile să poarte nume princiare. Astfel, „autorităţile au zis străzii ce venea dinspre Păcurari: „Regina Elisabeta”, esplanadei „Principesa Maria” iar bulevardului spre gara „Ferdinand”. Era modul ieşenilor de a-şi aminti de Casă Regală a României.
În locul actualelor corpuri ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi a căminului Akademos, pe aripa stânga a esplanadei se înalta hotelul Bejan. Construcţia inginerului Grigore Bejan era una modernă şi foarte bine amplasată din punctul de vedere al peisajului.
Vederea către Gara, într-o perioada în care pe partea dreapta a străzii era amenajată o grădina publică, asigura o privelişte frumoasă pentru turiştii găzduiţi de hotel. În plus, amplasamentul era unul central, de unde se putea ajunge cu uşurinţă în orice alt punct de atracţie al Iaşului.
Înainte de amenajare, Râpă Galbenă era un loc instabil care-şi ţinea continuu sub ameninţare „chiriaşii”. Aici se întâlneau izvoarele care coborau de pe Copou în drumul lor spre Bahlui, iar umiditatea făcea că alunecările de teren să fie obişnuite.
Spaţiul a fost amenajat în vremea pe cînd primar al Iaşului era Alexandru Bădărău. Construcţia care mai poate fi văzută şi azi a fost realizată pe la 1898-1900 şi da, încă şi acum, la aproape un secol de la realizarea ei, o pregnantă impresie de monumentalitate.
Înainte că Rîpă să fie amenajată, aici „funcţiona” o „lutărie”, un loc de unde olarii şi constructorii din zona se aprovizionau cu lut galben. Aşa se şi explică denumirea locului, transmisă din generaţie în generaţie pînă azi.
Tot pe la Esplanada Elisabeta treceau odinioară şi „apării”, cei care, înainte de 1909, cînd s-au încheiat lucrările de alimentare a oraşului cu apă de la Timisesti, aprovizionau zilnic Iaşul cu preţiosul lichid. „Apării” cărau apă cu sacaua, aşa cum se practică în întregul Orient.
Aceştia erau, de regulă, oameni foarte săraci, singură marfă pe care şi-o puteau permite spre vînzare fiind indispensabilă apă. Iniţial esplanada Elisabeta construită în partea superioară a Râpei Galbene oferea o imagine asupra palatului veneţian al Gării din Iaşi şi asupra Vămii Vechi şi Antrepozitelor ce au fost de asemenea construite la sfârşitul secolului 19.
Cel care a venit cu ideea asanării zonei a fost primarul Neculai Gane. Acesta dorea modernizarea oraşului şi a contractat chiar şi o firma din Londra specializată în asfaltări. Punerea în practică a ideii primarului a întâmpinat atât dificultăţi tehnice (izvoarele subterane şi construirea unei canalizări speciale cu deversare în Bahlui), economice, cât şi politice.
- Published in Cultură