POVESTEA noastră, a celor de la „Eşti din Iaşi dacă…”

POVESTEA noastră, a celor de la „Eşti din Iaşi dacă…”

Nu  ştim când a început cu  exactitate povestea noastră!  Probabil că nici cei care erau la o masă rotundă, nu îşi amintesc prea bine. Tot ce avea să fie o seară între prieteni, a devenit în câteva zile  subiectul principal  de discuţie în oraş. Şi aşa a rămas şi în ziua de azi!

Unii îl consideră doar un grup, noi îi spunem „acasă„!  Nu e  tipul de casă unde să dormi, să mănânci , dar e locul unde ştii că eşti aproape de toţi. De toţi oamenii din oraşul tău.  E locul unde iţi rezolvi de cele mai multe ori problemele şi locul unde ştii că cineva o să te ajute.

Nu pot să  îmi exprim de cele mai multe ori sentimentele, când cineva deschide acest subiect.  Oamenii  probabil că ne cunosc doar după poza de profil, probabil ca  puţini  ne cunosc şi în viaţa reală.

Toţi lucrăm în domenii diferite, toţi am terminat facultăţi diferite şi probabil că suntem diferiţi ca şi oameni. Insă ceva ne  face să avem un ţel comun. Şi aici noi spunem IAŞI!  Ne-am născut, am crescut şi ne dorim să rămânem aici. Ştim că  oamenii ca noi pot  muta şi munţii din loc.  Ştiu că tinereţea noastră,  fericirea cu care ne trăim viaţa, depăşeşte cu mult încercările multora de a distruge ce este al nostru.

Nu m-a întrebat nimeni niciodată ce reprezintă pentru mine proiectul ăsta. Şi asta mă bucură! Pentru că aş plange, iar asta nu mă caracterizează.  Probabil că  aş avea un zâmbet, destul de „tâmpit”, apoi o lacrimă.  Sunt emoţii pe care nu le-aş putea exprima în cuvinte.  Nu ştiu cu ce aş putea să încep: „Cu colegii minunaţi, cu oamenii pe care i-am cunoscut sau cu tot ce am invăţat?”.  Unii îi pot spune  -pierdere de timp!  Avem atât de multe momente. Încă îmi amintesc cum ne-am umplut de purici. Familiile noastre au fost aproape două săptămâni în carantină. Şi totul pentru un caz social.  Nu vă spun mai multe, încă ma gândesc serios că totul trebuie bine tipărit într-o carte.

Ştiu că suntem abia la început şi că intr-o zi , noi o să  avem  poveşti bine tipărite undeva.

Pană acum pentru noi nu a existat  „NU”!  Mereu am spus : FACEM! Şi am făcut tot ce ne-am propus.