„Gradina Iasi“, locul din Vietnam care le aminteste de Romania

Erau vremuri crâncene pentru ei: în ţara lor tocmai avea loc vestitul „Război din Vietnam“, cu SUA, motiv pentru care nici în vacanţele mari nu mai mergeau acasă. S-au ataşat atât de mult de oraşul tinereţilor lor încât  au creat acum un loc numit „Gradina Iasi“, locul care le aminteste de Romania. Au găsit chiar şi o româncă patroană de restaurant, care să le facă sarmale, borş şi alte mâncăruri moldoveneşti. Nu ratează nici o aniversare de 1 Decembrie, sărbătorind-o la aproape 10.000 km de Iaşi şi România.

Un grup de vietnamezi care au absolvit aici, acum peste 40 de ani Politehnica ieşeană au depănat amintiri, au povestit cum a fost viaţa lor pentru cei şase ani cât au stat în Iaşi.

„Gradina Iasi“, locul din Vietnam care le aminteste de Romania

Le Thanh Viet îşi aminteşte cât de impresionat a fost de o bătrână care, spunându-i „copilul meu“, l-a întrebat din ce ţară vine, iar când a aflat că Vietnamul este ţara sa natală a oftat şi s-a arătat mişcată de faptul că el suferă. „Oraşul Iaşi ne întâmpină acum din nou cu căldură. Pe străzile Iaşului, toţi oamenii pe care îi contactam erau foarte drăguţi, erau gata să ne ajute când aveam nevoie. Ne aducem aminte că, atunci când eram de 18 sau 20 de ani, oamenii ne puneau întrebări despre familia noastră, iar de multe ori ne spuneau «copilul meu» cu foarte multă afecţiune“, îşi aminteşte Le Thanh Viet. Acesta este foarte legat de oraşul Iaşi, oraş în care a cunoscut-o pe actuala lui soţie, venită şi ea la studii în România, la Facultatea de Inginerie Chimică. Aceştia au botezat chiar, în amintirea oraşului în care a înflorit dragostea lor, o grădină cu pomi fructiferi şi flori pe care o au lângă oraşul în care locuiesc. Acolo, în „Grădina Iaşi“, îşi amintesc de perioada studenţiei lor, de facultate şi de colegi şi de clipele petrecute în cămin, la Casa de Cultură a Studenţilor sau de vizitele la Palatul Culturii sau prin Parcul Copou.

1 Decembrie, serbat în fiecare an în Vietnam

Le Thanh Viet  povesteşte că dragostea pentru ţara care le-a fost casă timp de cinci sau şase ani a rămas adânc gravată în sufletul lor. O dată la cinci ani, absolvenţii vietnamezi care au studiat la universităţile din România încearcă să se întâlnească la ei în ţară, să exerseze limba română şi să guste din nou preparatele româneşti. Au chiar un loc de întâlnire, la un restaurant deschis de către o româncă stabilită în Vietnam, care prepară special pentru ei prăjituri tradiţionale româneşti, sarmale sau borşuri. De asemenea, nu trece un „1 Decembrie“ fără ca absolvenţii să-şi aducă aminte de ţara care i-a adoptat în trecut, şi se întâlnesc în fiecare an la Ambasada României. Când vorbeşte despre profesorii pe care i-a avut, care acum nu mai sunt printre noi, Le Thanh Viet vorbeşte cu greutate. Vocea îi tremură şi îşi opreşte cu greu lacrimile. Îşi aminteşte că acei profesori i-au ajutat să devină ceea ce sunt acum, şi chiar dacă mai aveau probleme din cauza limbii la examene, aceştia au avut mereu răbdare cu ei.

Citeste si: Programul privind refacerea spatiilor de joaca din oras incepe de luni

Dorul de casă, alinat de pachetul colegilor

Cu aceeaşi căldură absolventul din Vietnam vorbeşte despre colegii săi de cameră, care l-au ajutat atunci când nu înţelegea materia sau când nu reuşea să îşi noteze tot în timpul cursului. „În fiecare zi, după orele din amfiteatru, noi trebuia să împrumutăm ceea ce au scris ei pentru a corecta ceea ce am scris noi. Întotdeauna colegii noştri români ne ajutau şi ne explicau tot ceea ce noi nu înţelegeam. Nici nu pot să spun cât de greu ne-ar fi fost să studiem dacă nu ar fi fost ajutorul oferit de aceştia. În fiecare săptămână, colegii noştri români primeau pachet de la părinţii lor. Aceştia împărţeau tot şi mâncam împreună cu ei. Pui prăjit, sau altă dată friptură, carne afumată, prăjituri sau fructe..“, îşi aminteşte Le Thanh Viet, care simţea de fiecare dată în acele bucate „gustul familiei“, gust care i-a alinat dorul de părinţii săi. „Când împărţeau cu mine pachetul, mă gândeam că, atunci când părinţii lor pregăteau pachetul pentru copiii lor, dânşii se gândeau şi la noi. Aceste mâncăruri erau uşor de găsit în oraş, dar noi simţeam că ele erau mult mai gustoase, se părea că aveau un gust special, şi anume gustul familiei, ceea ce nouă ne lipsea atunci. Mulţumim foarte mult acelor mame şi taţi români.

Întorşi în ţară, vietnamezii s-au simţit mereu şi români

În anii de după absolvire, când s-au întors în ţară, au căutat mereu să îşi amintească „de iubita noastră universitate“ şi de oraşul care i-a primit, subliniind că „România este şi ţara noastră. iar Iaşul, şi oraşul nostru“. Îşi aminteşte cum, în 1994, când România a ajuns în sferturile de finală la Campionatul Mondial de Fotbal, meci împotriva Suediei, a simţit din plin emoţiile meciului, ca oricare român. S-au simţit, de asemenea, mândri atunci când Nadia Comăneci a fost numită ca fiind unul dintre sportivii secolului XX. Şi că orice cutremur din Vrancea, orice viscol din Nordul Moldovei sau inundaţii din România îi îngrijorau şi încercau, măcar sufleteşte, să fie alături de cei năpăstuiţi.

Sursa: ziaruldeiasi.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *