Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii

Esplanada Elisabeta din Iași, locul instabil care-și amenința continuu locuitorii, denumește zona de trecere dinspre bulevardul Copou spre Gară. Zona a fost în trecut una din problemele Iaşului, însă a fost transformată în monument istoric după amenajarea ei şi transformarea într-un loc de promenadă.

Râpa Galbenă, căci așa o știu toți, este inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din 2004 şi este unul dintre puţinele obiective istorice a căror renovare s-a încheiat chiar mai devreme de termenul stabilit. Nu cu foarte mult înainte de termen (2 săptămâni), însă la timp ca 2007 să găsească zona cu un nou aspect. Zona a purtat în trecut denumirea de „Esplanada Elisabeta”.

În perioada în care amenajarea punctului de trecere între Copou şi stradă Gării au fost finalizate (1900), era la modă că străzile să poarte nume princiare. Astfel, „autorităţile au zis străzii ce venea dinspre Păcurari: „Regina Elisabeta”, esplanadei „Principesa Maria” iar bulevardului spre gara „Ferdinand”. Era modul ieşenilor de a-şi aminti de Casă Regală a României.


În locul actualelor corpuri ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” şi a căminului Akademos, pe aripa stânga a esplanadei se înalta hotelul Bejan. Construcţia inginerului Grigore Bejan era una modernă şi foarte bine amplasată din punctul de vedere al peisajului.

Vederea către Gara, într-o perioada în care pe partea dreapta a străzii era amenajată o grădina publică, asigura o privelişte frumoasă pentru turiştii găzduiţi de hotel. În plus, amplasamentul era unul central, de unde se putea ajunge cu uşurinţă în orice alt punct de atracţie al Iaşului.


Înainte de amenajare, Râpă Galbenă era un loc instabil care-şi ţinea continuu sub ameninţare „chiriaşii”. Aici se întâlneau izvoarele care coborau de pe Copou în drumul lor spre Bahlui, iar umiditatea făcea că alunecările de teren să fie obişnuite.

Spaţiul a fost amenajat în vremea pe cînd primar al Iaşului era Alexandru Bădărău. Construcţia care mai poate fi văzută şi azi a fost realizată pe la 1898-1900 şi da, încă şi acum, la aproape un secol de la realizarea ei, o pregnantă impresie de monumentalitate.

Înainte că Rîpă să fie amenajată, aici „funcţiona” o „lutărie”, un loc de unde olarii şi constructorii din zona se aprovizionau cu lut galben. Aşa se şi explică denumirea locului, transmisă din generaţie în generaţie pînă azi.


Tot pe la Esplanada Elisabeta treceau odinioară şi „apării”, cei care, înainte de 1909, cînd s-au încheiat lucrările de alimentare a oraşului cu apă de la Timisesti, aprovizionau zilnic Iaşul cu preţiosul lichid. „Apării” cărau apă cu sacaua, aşa cum se practică în întregul Orient.

Aceştia erau, de regulă, oameni foarte săraci, singură marfă pe care şi-o puteau permite spre vînzare fiind indispensabilă apă. Iniţial esplanada Elisabeta construită în partea superioară a Râpei Galbene oferea o imagine asupra palatului veneţian al Gării din Iaşi şi asupra Vămii Vechi şi Antrepozitelor ce au fost de asemenea construite la sfârşitul secolului 19.


Cel care a venit cu ideea asanării zonei a fost primarul Neculai Gane. Acesta dorea modernizarea oraşului şi a contractat chiar şi o firma din Londra specializată în asfaltări. Punerea în practică a ideii primarului a întâmpinat atât dificultăţi tehnice (izvoarele subterane şi construirea unei canalizări speciale cu deversare în Bahlui), economice, cât şi politice.

2 comments

  1. mihail

    bravo super

  2. Pascal Emilian

    !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *